marți, 20 aprilie 2010

Despre tratamentele naturiste

Greu de ratat explozia de reviste, articole pe tema “tratamente naturiste” din ultimii ani. Nimic rău în a fi informat, în a preţui plantele şi calităţile lor vindecătoare, a înlocui medicamentele, suplimentele alimentare cu ceaiuri, decocturi, infuzii, tincturi, pulberi şi alte produse similare.
Rău este că mai nimeni nu consultă un specialist înainte de-a recurge la un tratament naturist. Din lipsa de timp, din lipsa mijloacelor financiare, foarte multe persoane nu ajung la medic nici măcar pentru un un consult periodic, să nu mai spun de un diagnostic, sau despre nişte analize de laborator care să confirme un diagnostic prezumtiv.
Pentru că foloseşte remedii “naturiste”, “naturale” şi cum s-or mai numi, foarte multă lume apelează cu încredere la “medicina naturistă”, ba chiar urmează cu sfinţenie sfaturile din reviste şi ziare, păcălite fiind de noţiunea de “natural”. Zic “păcălite” pentru că asemeni medicamentelor de sinteză, şi plantele au efecte secundare şi contraindicaţii şi pot apărea consecinţe grave în urma utilizării necontrolate, nesupravegheate de către un medic: pot interacîiona cu alte afecţiuni decat cea tratată, pot interacţiona cu tratamente medicamentoase etc.
Dacă plantele, care ne sunt atat de la îndemană ar avea efectele astea fabuloase, de panaceu universal, nu ar mai exista boli, nu? Toata lumea ar fi frumoasă, sănătoasă şi ar trăi… multi ani. Din păcate, ca orice alt tratament, până şi plantele işi fac simţite efectele în timp, nu instantaneu, şi trebuie asociat tratamentului naturist şi un regim alimentar corespunzător afecţiunii tratate. Este imposibil să tratezi, să zicem diabetul, cu cine ştie ce plantă miraculoasă, dar să continui să ai o alimentataţie bazată pe lipide şi glucide cu gândul că te scapă buruiana de leac în supradoză de necazuri.
Nu înţeleg de ce se încurajează ideea că dacă cineva consumă ceai de coada-şoricelului scapă de orice afecţiune renală, chiar şi consumând în paralel în loc de apă chioară, plată cu lămaie (sau fără), să zicem, cola în cantităţi industriale şi cafea. Exemplele pot continua, dar cred că pricepeţi ideea.
Nu de mult, am purtat o conversaţie cu o doamnă pe această temă. Desigur ca am ieşit destul de şifonată în urma conversaţiei respective, eu fiind lupul cel rău care nu înţelege că plantele nu au contraindicaţii şi nici efecte adverse, pentru că sunt naturale şi de la Dumnezeu. Doamna respectivă işi dorea un copil şi nu reuşea să rămană însărcinată, asa că s-a gândit că are “probleme de fertilitate” şi mai spunea că, navigând pe internet a găsit remediul-minune: o plantă numită brânca-ursului, şi s-a mai gândit ea că dacă-i administrează şi soţului picături din tinctura obţinută din această plantă, vor reuşi să conceapa un copil. Eu am întrebat-o dacă a consultat un medic ginecolog care să-i confirme bănuielile, şi mi-a răspuns că nu a ajuns la medic, dar că ea stie, din ce-a citit, că ea este de vină, pentru că a folosit anticoncepţionale. Am căutat şi eu pe internet informaţii despre această plantă, şi am găsit o mulţime, dar cele mai multe erau copiate de pe prospectul produsului obţinut din planta cu pricina, şi de cele mai multe ori, informaţiile mi s-au părut insuficiente pentru a mă convinge sa urmez un tratament cu produsul respective fără a consulta un medic. Părerea mea este că te poţi informa, poţi citi, studia, fie şi cu ajutorul internetului – informaţii sunt destule – însă, înainte de-a aplica un tratament pe propria piele, este mai bine să consulţi un specialist, chiar şi în privinţa suplimentelor alimentare şi a produselor de plafar, care se comercializează la liber, fără o reţetă eliberată de către un medic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...