miercuri, 23 octombrie 2013

Aiurea pe miriste

     La un moment dat ma amuzau pipitele de canapea, pe vremea cand specia abia se inserase prin televiziuni, si ma uitam si eu ca ala care n-a mai vazut masini straine. Nu intelegeam bine daca asa arata ele in realitate sau daca le-au pocit aia sa ne radem si noi, si ele, si altii [de ele], decat ca de la o vreme m-am lamurit si eu ca chiar asa arata ele, de bunavoie, ba chiar au dat bani grei sa se sluteasca asa. Acu', nu zic ba, la unele chirurgia plastica a corectat defecte, nu or fi atins ele perfectiunea, da' macar cu fizicu' stau bine daca la mansarda sunt mai slab dotate. La fel, ma gandeam ca nu-s chiar atat de proaste, ca se prefac, dar intre timp, dupa "pi", si alte foste olimpice la mate, m-am lamurit cum sta treaba si la capitolul "glagorie". Chiar credeam ca si la mansarda se poate lucra, da' aparent asta nu-i o calitate demna de luat in seama, nu-i o investitie buna. Despre mansarda dotata, zic, caci fatada intens lucrata, de la fundatie pan' la acoperis, si dotata cu terase (balcoanele nu se mai poarta) vand mai bine.

     Acu', gluma-i gluma, da' m-am plictisit ingrozitor sa vad peste tot numa' plastice d-astea. Plastice, ca plastice, da' si "insotite"(as fi putut spune "imperecheate"), cu crai numa' unu' si unu', cu meserii cinstite, dintre care cea mai cunoscuta este "patron"; urmeaza "combinator", "tepar", "escroc", "bataus", bisnitar - asta-i cu semnul intrebarii, nu se mai foloseste, e depasit: gasiti un echivalent mai modern si la fel de sugestiv [cel putin]. Pe urma, zuzele astea cu fățăul tumefiat din motive de chimicale, aci se pupa, aci se bat cu "consortii", apar [ele] in celea goale prin ziare/ facebook si dracu' mai stie ce videochat or face ele, si cica-s fete de casa. Or fi, stiu si eu... da' sa mai stea naibilui si pe la casile lor. Sau o fi consortul mai democrat si zice ca daca aduc alea bani in casa nu conteaza de unde vin. Asa, si fetele astea, cand le cauti 's numa cracite, dezgolite, cocotate pe tocuri si platforme, au un mers d-ala topait de mai ca-ti [imi] vine sa le dai un branci, numa' asa, sa vezi cum stau cu echilibrul, aci le cearta un fost iubit/ amant/ client  ca l-au lasat cu ochii in soare, dar nu inainte de-a pleca cu cine stie ce trotineta de masina, gen BMW de nu stiu care, Audi... Ma depaseste rau problema asta a parasutatelor in direct pe canapea: e cate una [poate chiar toate] atat de subtire la minte, incat ma intreb cum dracu' de are permis de conducere... Sau cum dracu' de umbla libera pe strazi.
     Cu alea de la tv am rezolvat-o: nu ma mai uit, am gasit cateva emisiuni interesante, le pandesc p-alea, si-n rest traiasca Disney Jr si serialele de pe net. Mai pornesc dimineata teveul numa' ca sa nu fie chiar liniste in casa cand plec eu, cu noaptea-n cap, si sa "aud" vremea...
     Cu ziarele am rezolvat-o, sau s-a rezolvat de la sine, caci presa scrisa se reduce la vreo doua-trei cotidiene, si alea "colorate" si cateva tabloide, dar, ce sa vezi, si din alea se itesc tot matracuce d-astea trei sferuri silicoane, unghii false, plete false, gene false, fete false, tate false... Pe de-o parte inteleg si de ce-au disparut cu desavarsire canibalii: ce dracu' sa mai haleasca daca nu mai e pe nicaieri hrana organica? Carnaria de pe piata ba nu-i de vita, e de cal (dracu' stie cati cai, magari si asini am halit noi pe vremea Impuscatului, da' acu' e tardiv sa mai fac mutre, intai pentru ca am mancat si n-am crapat, apoi pentru ca salamul de Sibiu chiar era gustos - de gustibus, desigur - mie imi plac si acum mezelurile crud-uscate, in mod special pastrama de vita, acu' daca o fi de cal, asta e, ghinion), iar in zilele noastre vand astia cal pe post de vita, dar la pret de vita...
     Revistele glossy... mai cumpar cate una cand are cate un cadou tentant, se mai lanseaza cate ceva si mai baga si ei o mostra, ceva, desi, si aici as avea ceva remarci. Nu dau nume, caci nu dau, dar am cumparat in cateva randuri una ieftinache cu cadouri numa' bune de aruncat la gunoi [am povestit eu ceva de un gloss care mirosea nasol rau, si de-o oja gata branzita], apoi m-am lecuit cand am vazut ca si revistele astea sunt un fel de cataloage de shopping. Pana mea, da' cand vad o pereche de cizme de douaj' de milioane [lei vechi, suna mai bine] prezentata ca fiind un chilipir, si nici nu-s din piele naturala, aurite, batute-n pietre scumpe, ma apuca toate cele... Da' ce, plasticele din osutadouazeciuri nu-s bune? Si pe acelasi tipar, cand vezi marfuri de la Tara Be in magazine de fite, la preturi de fite, nu te apuca greata cand stii ca astia le ia la chil? Ma rog, daca stii, daca nu, le dai alora cat cer... Si cel mai tare si mai tare ma irita cand vad in revistele astea cate o zuza, pitipoanca d-asta de canapea, prezentata ca etalon de frumusete naturala, s-o admiram cu toa[n]tele, ce ten, ce ochi, ce buze, ce minunatie de femeie, Ileana Cosanzeana. Fa un efort si incearca sa-ti imaginezi cum arata chipul ei fara machiaj. E greu, pentru ca tona de machiaj nu te lasa sa ghicesti trasaturile ei...
     Nu! Frumusetea naturala nu inseamna bisturiu, silicon si alte implanturi! Niciodata! Da' daca tot ne arata operate si lucrate, macar sa ne arate dracului si una reusita, nu buzate d-astea de ajung sa mature podeaua cu buza de jos [oricare dintre ele], de au tatele pozitionate mai sus decat urechile, sprancenele ridicate pana in crestetul capului si zambetul impietrit pe fata intr-un rictus oribil de-i vezi aleia gingiile de cal care necheaza...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...