Vanatorii zilelor noastre

     Pe un' te uiți numa' pilde și mustrări. Acu', na, depinde ce vrei să vezi și să auzi, da' când un specimen care practică un singur sport, și ăla este vânătoarea de case libere la supermarket în full gear de atletism profi plus recuzita de tânguieli "nu mai deschideți o casă, că stăm aicea de trei minute, e inuman", cât de inert să fii să nu bagi de seamă îngâmfarea și suficiența?

    Saga vânătorului de haleală la oferta și unelte de bricolaj continuă. Ai zice că chiar se sfârșește lumea și ăștia rămân nemâncați, era ultima lor dorință să moară măcar sătui, și nici de asta nu au parte. Marketul de lângă mine arată veșnic dezolant: rafturi goale, mărfuri răvășite, legume ofilite, niciodată nu-s deschise suficiente case, de mă gândeam cum naiba de nu se închide locația dacă nu gasesesti nici pâine? Ce vând ăștia, și de ce naiba mai vin atâtea termite dacă n-au ce cumpăra?

    Până într-o zi, când trezită prea devreme, am descoperit că ăștia deschid la 7. De la 5 patrulam prin casă fără să am ce face și mi-a venit ideea genitală să o bifez și p-asta: vizită matinală în XYX. 

    Ajung la fața locului: parcare goală. Verific programul, poate n-am văzut eu bine, și nu deschid ăștia la 7 punct. E deschis. Intru: magazinul gol! Gol, pustiu! Jur că am avut un moment de "pe ce planetă am ajuns, în ce dimensiune paralelă?!" Îmi venea să mă tăvălesc pe jos printre rafturi, și să zbier în gura mare că am venit doar să mă uit, nu cumpăr nimic. În viața mea n-am găsit în magazinul ăsta leuștean, nici nu știam că vând așa ceva, acu' era. La snop, nu la legătură! La legume o abundență de de toate, că mă frecam la ochi și nu-mi venea a crede: toate proaspete, lucioase, nimic veșted, nu tu un mucegai pe țelină, o caserolă cu ciuperci obosite. La fructe? Rai! Cornul abundenței dacă era, nici ăla nu era așa de plin cum erau lădițele alea! 

    Bine, naibilui, că am tăcut! Am pus ca isterica în căruț tot pe ce mi-a picat mâna, mai puțin un pepene: era cam mare, da' n-am ratat o legumă din inventar. Mănânc borș: n-am luat nici gulii, că nu știu ce să fac cu ele, nici ce gust au. Și s-a șters brusc tot tabloul asta ireal când am ajuns in fundul grădinii, acolo era înghesuită gloata de termite: la frigiderele cu carne!

    Pentru prima dată în viața mea am fost în competiție cu o doamnă cu colanți cu bucile încrețite, d-ăia pe care când îi vezi te întrebi dacă nu cumva a rămas fără hârtie igienică și aia i-a fost soluția de avarie: se ițea ditamai dosul, că dama era vârâtă toată în raftul cel mai de jos, stătea aproape în patru labe și cele două țâțe măturau culoarul: cotrobăia tot raftul, scotea caserolele de carne pe podea, să-și aleagă ea cea mai de soi ciozvârtă. n-ai fi zis că e așa foamete. Mă uitam la ea și mă minunam: de ce? Și am pierdut lupta: 1. nu aveam echipament sportiv cu brand valoros la vedere, 2. cursă cu obstacol neprevăzut, n-am putut nici înainte, nici înapoi, nici să ocolesc.

    Așa înfrângere amară, moment de glorie pierdută în adâncimea crevasei înfundate cu o pereche de colanți... Nu am cuvinte!

    S-au perindat prin fața ochilor mei oameni de toate vârstele, toți îmbrăcați de parcă veneau de sală, eu:  singura loază în civil! Ru-și-ne! Nu țipa f-un brand pe mine, sărăkie! Nu tu gentuță MK spânzurată pe burtică și asortată cu colanți. Ce-am căutat eu acolo fără tricou mulat peste bustieră mulată ș-aia peste sutien cu bretele la vedere? Dacă nu uit, data viitoare vorbim despre fauna de seară: pe opulență, afișează numa' branduri luxury, și foratul lor în "expirate".

    Ba nu, mai bine zic acu': domnișorica cu boticul țuguiat înțolită ca o zeiță corporatistă a succesului, însoțită de un gherțoi în bermude și papuci (de firmă), indică jumătății din priviri, gene și grimase ce să pescuiască de la raft, umplu un coș d-ăla "mortăciune tărâtă de mâner" (nu merge să iei căruț cu google pay) și când ajung la casă, încep să trieze ce păstrează și aruncă balastul în rafturile cu pungi. Ale naibilui stafide fițoase care shoppingăresc de la expirate să salveze planeta, după ce-au plimbat prin magazin trei sferturi de ceas produse refrigerate,  taman la casă îi pălește bugetul și frugalitarianismul, și se descotorosesc de cheltuielile extrabugetare, zic ei, discret. Și aparent, după mintea lor, sunt responsabili și ecologiști. Cu bugetul lor... că a doua zi, își trimit părinții cu ambalajele goale la reciclat, nu că le-ar fi rușine să încaseze din ambalaje, dar nu au vreme...