Shout in the dark

Ce-ar fi trebuit să fie Eurovizuina - nu știu. Ce a devenit - nici atât. După mintea mea e un prilej bun de amuzament pentru spectatori. Mai multe meme-uri și distracție n-am mai prea văzut de-o vreme. Un soi de concurs gen "RB îți dă aripi" continental. N-a fost prea multa muzică, da' ce bine ne-am distrat. Io zic că are efecte mai bune decât să fi fost o simplă competiție.

Excelenta din pix

    Am mai povestit cum se desfășoară întâlnirile părinților cu profesorii, cel puțin din perspectiva mea, de părinte și fost elev, profesor nu sunt. Idioți sunt în ambele tabere, și nu puțini. Mă îndoiesc că am înțeles greșit care este rolul dirigintelui, ori al profesorilor, în general. Să fie ceva greșit că vreau respect reciproc, echitate, politețe, că mă aștept ca un copil trimis la școală să fie în siguranță și să poată să și învețe?

    În trecut, la ședințele cu părinții, am solicitat dirigintei doar să țină seama de faptul că există copii care constant deranjează orele de curs, nu de puține ori primind mesaje din partea altor profesori că în acele condiții nu se pot desfășura cursurile, am întrebat ce se poate face pentru a-i domoli. Răspunsul "doamnei" a fost că dânsa nu poate distruge viitorul acestor copii [cu o notă scăzută la purtare], care  poate vor dori în viitor să se orienteze spre o carieră militară. Alteori că rolul ei nu e de paznic sau de polițist, să facă anchete și să afle cine și ce-a făcut. Răspunsurile ei se schimbă după cum simpatizează, ori ba, vreuna dintre părțile implicate în poveste. I-am răspuns și eu că mie nu-mi pasă deloc despre viitorul lor, iar în situația în care chiar vor fi sancționați disciplinar, ei sunt direct răspunzători pentru orice consecință ar avea comportamentul lor.

Apa calda. N-am

    Cum e apa caldă? În niciun caz rece, însă e pe bani. La fel și apa rece, tot pe bani,  decât că e mai ieftină.

Ședința cu părinții...

 Ședința cu părinții, clasa a VII-a, prima după doi ani în care ne vedem irl. Nu vă imaginați că-i prea multă lume dornică să participe, n-a prea fost nici în anii anteriori pandemiei, o întâlnire o dată la șase luni e timp irosit pentru prețioșii ăștia: întotdeauna există opțiunea abordării/ acostării profesorului când am eu nevoie, nu când mă cheamă el, și, pentru că sunt o specie extrem de ocupată, îl găsesc eu pe el, oriunde, oricând. Ce contează că ăla nu știe cine sunt? Io îl bat prietenește pe umăr și-i dau binețe, nu înțeleg de ce se scandalizează așa, doar suntem pe stradă, e spațiu public, iar eu am dreptul să știu ce face fii-mea, iar el trebuie să îmi explice de ce i-a dat doar 7. Ea e de unșpe, că face și meditații.