Tot la RMA, tot zoofilix, s-a prezentat şi Andreea Bălan, cu iepurele la purtător. Despre ea, am spus cam tot ce se putea spune într-o postare mai veche. Prestaţia ei de la RMA, precum şi a iepuroaicelor este… naşpa. Adica opusul lui mişto.
Mie îmi place că şi blonda asta o ţine p-aia cu cariera, renumele construit cu greu, imaginea bla, bla… Ea a fost discretă, n-a dat din casă, nici în scandaluri nu s-a prea băgat, dar şi când s-a băgat, a fost strategic: uitase lumea că există. Dacă se ţinea doar de muzică, n-o mai băga nici dracu’ în seamă, pentru că şi ea are tot atâta voce cât o raţă, dar aşa, mai o tâţă, un crac, un chiloţel, o broască lăţită pe-o saltea de plajă, atrag “fani”. Şi-a făcut trupă de iepuroaice flexibile, numa’ zâmbete, şpagaturi şi sfori: rânjetu’ şi crăceala.
