Viata...

     Presimțeam eu că n-o s-o ducem bine multă vreme. S-ar putea spune că am cobit, dar la fel de bine s-ar putea spune că era previzibilă situația, ori, având în vedere faptul că-mi cunosc coplantele destul de bine... nu se poate spune absolut nimic despre un eventual al șaselea simț al meu. Bine, sigur, se poate spune că lipsește cu desăvârșire în cazul de față, însă, la fel de bine se poate spune îl posed... latent.

Alt bazdac...

     Dacă-i cald, de ce e cald, dacă plouă, plouă prea mult, dacă e frig, de ce e frig... Iacătă fix d-aia! Așa e în fiecare an, primăvaravaratoamnaiarna, din greșeală cred, nu se întâmplă așa chiar în fiecare an, uneori iarna ninge, vara-i teribil de cald. Și uneori mă irită grozav ăia care se smiorcăie, chiar dacă și eu mă smiorcăi... Sau mă irită smiorcăielile lor, să aud de enșpe mii de ori pe zi că "e cald". Serios? Nici n-am băgat de seamă, iar dacă se zăresc pe fruntea mea brobonele de sudoare, nu-s: e de fapt polen... Bine, fie, mi-a spus o dată, de ce tre' să-mi amintească? Și fac ce știu să fac mai bine, nici nu mai aud "e cald", aud sau nici n-aud un zumzăit, și-mi beau liniștită cafeaua... Sigur că e cald: îmi fierbe apa-n sticlă și creierii în cap și curu'n chiloți, preț de trei stații (vorba vine trei, poa' să fie și una, și 10, fierbi la fel) cu autobuzul pe care scrie "aer condiționat", dar este doar o glumă (inscripția), pentru că zilnic zbiară cineva la șofer și-i zice să-l pornească dracu' dacă are, iar ăla zice că n-are. O avea,  n-o avea, dracu' să-l ia dacă are și nu vrea să-l pornească, da' nu-i nimic, avem aere. Cum de care? De toate!