Rosu si negru

     Bine ca mi s-a pus pata pe altceva… Daca tot a facut ravagii printre doamne si domnisoare, m-a lovit acum si pe mine: machiajul pin up, musai eye liner, musai ruj rosu. Prea complicat a fost cu rujul rosu, cre’ ca am cumparat pana acum vreo 15 nuante (exagerez, desigur, doar 9, hai 10, treaca de la mine), pe care asa cum le-am luat, le-am testat, tot asa mi-am cadorisit colegele.

     Na-l tu p-asta ca mie nu-mi sade bine cu el, na-l si tu p-asta ca nu-mi place si uite asa am ramas fara ruj rouge, ca dar din dar se face gaura la buget. Da, este o prostie: cateva culese de pe la Avon si Oriflame, dupa poza din catalog (mare prostie, ma credeam lecuita, da’ tentatia era prea mare si am cedat), caci culoarea din poza nu seamana cu a produsului, altele testate prin diverse standuri de cosmeticale. Si aici alta prostie cu testatul pe manuta: seamana da’ nu rasare cu pielea de pe mutrita, si o prostie si mai mare: neoanele din magazine care chiar ma induc in oroare si oroare de culoare am ales de fiecare data. Cat de curand voi apela la o cunostinta profi, sa ma ajute ea, daca eu singura nu sunt in stare sa aleg ceva, si evident, nu sunt, plus ca-i o risipa prea mare de timp si bani alergatul asta dupa diverse produse.

       Cu rujul am rezolvat-o temporar cu unul ales la plesneala dintr-un catalog, tot Oriflame. Sigur ca nu-i rosu, dar e ok, nuanta mi se potriveste: Power Shine Satin – Rose Glow, aprox 15 lei, acum vazui ca-i 25. Are rost sa spun ca l-am ales dorindu-mi sa semene cu ce-am vazut in catalog? Oricum, sunt multumita de el, desi nu seamana realitatea cu poza. Miroase a pepene galben (dispare in vreo 10 minute de la aplicare, abia daca se mai simte), nu usuca pielea, rezista si el vreo 3 ore (se mai estompeaza, dar rezista binisor daca n-ai obiceiul sa-l consumi ca aperitiv), se aplica usor, dar e si asta destul de mic: 1,6 g… L-as cumpara din nou, fie si la 25 de lei, nu-i o suma mare, si as mai incerca si alte nuante, dar nu m-as mai orienta dupa poza din catalog. Imi place aspectul matasos, neted pe care-l capata buzele. Nu este rezistent la transfer.

     Tot de la Oriflame, m-am impiedicat de un lip stain si de perechea lui, un gloss. Nu aveam eu mari asteptari, dar tot l-am luat. Boon… Intai ca te loveste un miros care aduce a fructe de padure (n-as baga mana in foc ca a zmeura miroase), si daca ai curiozitatea sa-i incerci si gustul, e chiar dulce. Am mai simtit si un gust amar, nu foarte, dar este amar. Nu m-am uitat pe eticheta sa vad ce-au bagat in el: zahar brun, zahar tos, zaharina, zahar candel, da’ e chiar dulce, deci numa’ bun pentru cele care se hranesc cu ruj: o sa le placa si gustul, si aroma, dar, sincer, la cei 3,5 ml de produs, de banii astia puteti manca o mini-tarta si iesiti mai castigate.

     Ok, deci, am luat lip stain Very Me Clickit Lip Stain – Red (un rosu corai), si glossul Very Me Clickit Lip Gloss – Clear Shimmer, am dat 7,99 pe fiecare, prilej cu care am primit un rahatel de conector care leaga diverse produse din gama Clickit. Au 3,5 ml fiecare.

     Despre lip stain: la mine nu merge, desi n-am buzele crapate, deshidratate, jupuite. Culoarea nu se aplica uniform, si chiar m-am straduit, folosind ba o cantitate mai mare, ba mai mica de carmaz d-asta (un fel de gel apos). Acu’ nu va imaginati c-am turnat o galeata… Incercarea de-a aplica doua straturi, de-a retusa pe ici-colo s-a concretizat in niste pete si mai rosii, si mai vizibile, si mai inestetice… La aplicare am simtit niste intepaturi, sau mai degraba furnicaturi, pe piele. N-am idée daca ar contine ingrediente care sa mareasca vizibil volumul buzelor, gen ardei iute ori alte bazaconii, dar asta am simtit eu. Deci, care este, reluam pasii: aplicat lip stain, lasat la zvantat => aspect mat, tern, obosit, culoare dubioasa si stravezie. Trantit si glossul peste => schimbat oarecum aspect: finish lucios, culoare resuscitata. Glossul asta miroase si el a ceva fructe de padure, dar nu la fel de puternic precum cerneala aia rosie, n-are gust dulce atat de pronuntat, nici sarat, e vascos, lipicios, atrage gazulite, musculite si fixeaza bine praful aterizat din atmosfera (ca orice gloss care se respecta), si, nu in ultimul rand, luceste (contine acel praf de mica)… Toata chestia asta (lip stain + lip gloss) ramane pe buze  in stare buna vreo juma’ de ora, dupa care incepe sa se estompeze, si nu se sterge uniform, dispare pe portiuni, iar buzele arata ca jeansii aia prespalati (asta daca va puteti imagina niste prespalati rosu corai): sifonate rau...

     Am decis: nu imi place nici unul dintre cele doua, de aruncat nu le arunc (dedei bani pe ele), in caz de nevoie le-oi folosi. Nu-mi place mirosul prea puternic, nu-mi place gustul (parca au fost concepute ca dressing pt inghetata, sa nu le cumperi pt calitate si efectele deosebite, cat pentru dependenta de gust si aroma). Nu-mi plac rujurile cu aroma puternica, nici daca ar trazni a cafea proaspat macinata, la fel cum nu ma intereseaza ce gust au, caci nu de foame le cumpar.

     Cu tusul… a fost distractie. Am luat intai – pentru a-mi exersa manuta- o porcarie Ruby Rose, un eye liner gel, la borcanel, care a venit si cu o pensulica, numa’ buna de aruncat la gunoi. Pensulica avea perisorii din plastic, destul de duri [cred ca daca era ceva mai mare era potrivita la spalat covoare], si rigizi, numa’ buna pentru scos ochii si jupuit doua randuri de piele de pe pleoape. Am renuntat la ea si am gasit prin casa una de nail art pe care am sacrificat-o. Inutil, gelul ala era cam uscat, nu era chiar negru, curgea de pe pleoape in bobite si cojite, deci imposibil de iesit din casa cu un asa machiaj. La gunoi cu el. Am luat apoi un no name, aceeasi soarta cruda.

     Am trecut la un tus de pe la Oriflame, fara pensulica, aplicator un varf ca de carioca (cel stilou): Eye Liner Stylo. Numa’ bun: am trecut la treaba, iese dunga si la stangu’ si la dreptu’, eu super incantata. Despre el numai de bine, aplicatorul ala e super, nu s-a ferfenitit, tocit, desi l-am cam abuzat. De pastrat, il pastrez numa’ cu motul in jos (gravitatia ajuta uneori), asa ca n-am avut probleme atunci cand mi-am pictat fata in culori de razboi, e un negru foarte negru, intens, numa’ ca si asta are un neajuns: se intinde ca dracu’ si am aflat asta cand m-a prins o ploicica de toamna (pe net zice ca rezista, eu zic altceva). Bun, bine macar ca am gasit unu’ sa-mi placa, da’ trebe altu’ rezistent la transfer, sa stea acolo cuminte toata ziua, pana-l dau eu jos de acolo pentru ca asa vreau eu, nu pentru ca m-a prins ploaia.

    Ultimul produs achizitionat este un ruj rouge cum voiam eu, dar nu prea (ca de obicei, una vazui la lumina becului, la lumina zilei e usor diferit, nu mult, doar prin partile esentiale): pescuit de la dugheana de la Unirii, un ruj Classics Perfect Lasting Lipstick, nuanta 132, 11 lei. Nu-i vina mea ca mi-a lezat retina dis de dimineata. Momentan sunt multumita de el pentru ca, surprinzator, chiar rezista 3-4 ore, iar cand incepe sa dispara, dispare oarecum uniform, insa pigmentul folosit e destul de puternic si face ceea ce ar fi trebuit sa faca lip stainul. Rujul e long gone, dar culoarea ramane :)) Nu are miros, nu are gust, nu te indeamna sa-l mananci.