Cursul meu de mani/ pedi (continuare)

      Chiar mă gândeam că am băgat o sumă destul de mare în trusa pe care mi-am făcut-o, în lacuri, în geluri şi alte trestii, în ideea că în clipa în care obţin diploma aia o să… o să. Decât că nu am nici o diplomă. Am doar contractele încheiate cu firma… 

     La curs ni s-a spus din prima zi că vom face practica în saloane, mă rog, ucenicia, şi dacă proprietarul salonului decide să ne şi angajeze, bafta noastră (firesc: nu era obligaţia şcolii să ne găsească şi locuri de muncă),

Cursul meu de mani/ pedi...

     Am mai povestit eu că în vară am făcut un curs de manichiură-pedichiură la ăştia de la şomaj.  Mă gândisem eu că tot îmi place şi n-ar strica să fac cursul ăla şi să fiu manichiuristă cu acte în regulă şi PFA… “Scoala” care a câştigat licitaţia ne-a facut o ofertă în particular, adică un prêţ foarte mic pentru un curs intensiv de tehnic (unghii false). M-am înscris şi eu la cel de tehnic, preţul fiind foarte bun, plus că făceam şi acest curs în paralel. Nici prin cap nu mi-a trecut că ar fi vreo ţeapă sau că vor fi ulterior probleme, tocmai pentru că firma lucra cu o instituţie de stat (proastă gândire, de altfel). Una peste alta, nici cursul de manichiură/ pedichiură clasică n-a fost mare brânză, nici ăla de unghii tehnice.

Iar despre curs

 Am început practica “noi între noi”. E oarecum funny… Cum era de aşteptat, nimeni nu vrea să facă pe clientul la “manichiuristele” cu unghiile tăiate cu toporul, însă cele care nu se pricep, s-au orientat rapid şi s-au înscris pe lista celor care aveau manichiura perfectă. V-am povestit că cei de la firma care a câştigat licitaţia s-au oferit să facă nişte truse pentru cine doreşte să cumpere. Nu sunt la suprapreţ aşa cum cârcoteau unele, dar nici grozave.                                           

Am dat chiar şi niste teste scrise, am avut o colegă care a copiat. Pe undeva mi se pare foarte caraghios să ajungi la 30 şi ceva de ani şi să ai mentalitatea unui copil prost-crescut. Penibil: i-a luat profesoara caietul, iar după lucrare a rugat-o să scrie din nou unul dintre subiecte. Nu l-a ştiut, doar că se ţigănea cu aia pe motiv că în lucrare a scris, aia-i zicea că nu contează ce-a scris din moment ce a copiat… Tragic e că una ca tanti asta chiar ajunge manichiuristă, şi dracu’ ştie câte persoane măcelareste…

Despre curs, alte impresii

     Colegele mele de la curs tocmai ce-au suferit o dezamăgire: au aflat că nu ne va învăţa nimeni tehnici de aplicare a unghiilor… tehnice :))  Şi s-a precizat de la început că este vorba despre un curs nivelul I, manichiură/ pedichiură clasică. Deci, majoritatea colegelor mele consideră manichiura o meserie foarte bănoasă, şi vor să lucreze direct cu gel şi numai cu gel, considerând manichiura clasică o pierdere de vreme!

Poveste: curs de calificare profesională (AMOFM)

     Nu ştiu dacă am apucat să spun, dar m-am înscris la un curs de recalificare profesională în cadrul AMOFM, astăzi fiind prima zi… Am ales manichiură/ pedichiură. La cursurile organizate de AMOFM se poate înscrie orice persoană care se află în evidenţa lor (şomer cu indemnizaţie sau fără) şi care îndeplineşte condiţiile de participare, sunt gratuite, se întind pe perioade diferite de timp în funcţie de meseria aleasă, pe perioada cursului se decontează abonament de metrou sau RATB, suma decontată este 30 de lei.