Student la una minus una... si barfe (luuung)

     A venit și ziua întâlnirii flăcăului meu cu școala. El destul de încântat, eu traumatizată, tasu exasperat. Despre cel mic n-am ce povesti afar' de faptul că-i încântat, mulțumit; despre tasu n-o să povestesc decât că era mult mai emoționat decât fiul (care fiu, era doar nerăbdător și curios), de ziceai că merge el la școală, nu cel mic. Despre mine... Tre' să spun că am adunat o mulțime de temeri, mai ales după ce-am tot auzit de pe la alți părinți, povestea cu "doamne" care mai de care mai cu moț. Am cunoscut-o și eu pe doamna lui fiu-meu și-am rămas cu o primă impresie foarte bună, mi-a șters pentru moment toate prejudecățile și ideile încolțite în minte.
     Ce m-a dezamăgit... părinții. Nu toți, doar majoritatea. Nu puține au fost momentele în care mulți părinți au uitat că nu-s singurii părinți, la fel cum au uitat că nu-s doar copiii lor în clasă/ școală.