Mândri proprietari de “case” aşezate peste alte case, şi între alte case, cu pereţi comuni, intrare comună, scara comună, şi un acoperiş peste toate neajunsurile noastre, trăim singuri şi nu prea. Cam ca albinele într-un stup, cu câteva diferenţe: suntem dezorganizaţi, nu comunicăm, mare minune dacă ne dăm “bună ziua” sau răspundem la salutul altuia, nu producem miere, ci căcat şi gunoi, dar găsim oricând prilej de ceartă, bârfe şi înjurături. Oare albinele se salută între ele?
Se afișează postările cu eticheta sacoşă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sacoşă. Afișați toate postările
marți, 12 iulie 2011
duminică, 6 iunie 2010
Sacoşa - între glorie şi decădere
Numiţi un obiect care să se regăseasca în orice casă de român, bogat, sărac, educat, needucat, şcolit, neşcolit, şi de care sa aibă cu toţii nevoie, să-i “lege”?
Sacoşa!
O găseam în antichitate, în Evul Mediu, o găsim în epoca modernă. Dacă în antichitate şi-n evul mediu avea strict rolul de recipient, în epoca modernă, şacosa a avansat în grad, devenind chiar un bun de lux, decorativ, exponent al statului social.
De la plasa comunistă din pânză, sau din rafie (construită astfel încât să reziste kilogramelor de cartofi, ceapă, roşii) şi de la punga de 1 leu, am ajuns astăzi la pungile ecologice. Nimeni nu le mai spune “plase”, poate doar cei mai în varstă, altfel fiind o denumire desuetă. Traista a ajuns chiar şi în atenţia unei blonde ministrese care a ridicat-o la rangul de brand de ţară şi accesoriu trendy.
După 1989, sacoşa din pânză a fost înlocuită de cea din plastic, făţuită cu diverse desene şi imprimeuri moderne, sau reclame pentru diverse produse. Pe piaţa romanească a apărut apoi şi punga din hârtie, pentru cadouri, dar şi punga din hârtie pentru cumpărături, la mare căutare pentru că numai magazinele de soi aveau aşa ceva, sau duty-freeurile…
Iată cum sandvişul făcut acasă, cu pâine, salam Victoria, brânză sau parizer se plimbă acum într-o elegantă pungă de firmă, inscripţionată cu nume de branduri celebre ca “Dior”, “Gucci”, (re)folosită în fiecare zi lucrătoare şi purtată cu mândrie alături de o poşetă LV din Castani şi înnobilată de o ţinută office marca “Sir” şi o eşarfă de nylon, până la epuizare, când, privită cu părere de rău va fi înlocuită cu alta nouă primită de la o prietenă vânzătoare la “Unirea”.
Sacoşa!
O găseam în antichitate, în Evul Mediu, o găsim în epoca modernă. Dacă în antichitate şi-n evul mediu avea strict rolul de recipient, în epoca modernă, şacosa a avansat în grad, devenind chiar un bun de lux, decorativ, exponent al statului social.
De la plasa comunistă din pânză, sau din rafie (construită astfel încât să reziste kilogramelor de cartofi, ceapă, roşii) şi de la punga de 1 leu, am ajuns astăzi la pungile ecologice. Nimeni nu le mai spune “plase”, poate doar cei mai în varstă, altfel fiind o denumire desuetă. Traista a ajuns chiar şi în atenţia unei blonde ministrese care a ridicat-o la rangul de brand de ţară şi accesoriu trendy.
După 1989, sacoşa din pânză a fost înlocuită de cea din plastic, făţuită cu diverse desene şi imprimeuri moderne, sau reclame pentru diverse produse. Pe piaţa romanească a apărut apoi şi punga din hârtie, pentru cadouri, dar şi punga din hârtie pentru cumpărături, la mare căutare pentru că numai magazinele de soi aveau aşa ceva, sau duty-freeurile…
Iată cum sandvişul făcut acasă, cu pâine, salam Victoria, brânză sau parizer se plimbă acum într-o elegantă pungă de firmă, inscripţionată cu nume de branduri celebre ca “Dior”, “Gucci”, (re)folosită în fiecare zi lucrătoare şi purtată cu mândrie alături de o poşetă LV din Castani şi înnobilată de o ţinută office marca “Sir” şi o eşarfă de nylon, până la epuizare, când, privită cu părere de rău va fi înlocuită cu alta nouă primită de la o prietenă vânzătoare la “Unirea”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
