Şi ce?!

     Azi am chef să vorbesc despre proteste, atitudine, solidaritate.

     Cine a mai citit, ştie povestea, cine nu, probabil că o s-o afle dacă are răbdare şi timp să frece paginile mele.  Cu o vreme în urmă, am participat la un protest legat de reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului. Nu am reuşit nimic la acea vreme, dar uite că povestea are şi o continuare: s-a redus şi perioada de cocoloşit odrasla. Poate că la anul o să taie de tot indemnizaţia asta, alocaţiile de stat ale copiilor, şi tot asa, vor fi doi-trei care se vor revolta, restul o să plece capul sau o să-şi vadă de treburile lor spunând că undeva în Europa nu există CCC şi alte d-astea…

Proteste, zăpadă şi Băsescu

     Într-un târziu s-a hotărât şi dom’ pre’edinte să iasa la TV şi să zică două vorbe. E un fel de-a spune “a ieşit”, că n-a ieşit. A vorbit de la Cotroceni. Sigur, şi dacă ar fi vrut să iasă, să zicem până la Carrefour Orhideea, să-şi cumpere două baxuri de apă plată, ar fi fost destul de dificil. Nu din cauza protestatarilor, dar zăpada cu siguranţă nu face discriminare între maşinile SPP-ului şi maşinile noastre ori ale RATB-ului. Şi în vreme ce oamenii ăia îngheţau prin Bucureşti şi alte oraşe spunându-şi durerile, Mr. President zicea că a aflat de oareşce nemulţumiri de pe net, de la tv şi de pe feisbuc! Adică ăia zbierau la câteva zeci de metri de gardul palatului, şi ăsta nu ştia dacă nu se uita la tv sau pe net. Adânc somn mai doarme… Chiar, el o avea profil pe feisbuc, că dacă are, hai să-i dăm dislike, ceva, poate se convinge că nu ne place de el, nu e deloc simpatic…

Cu drag, de la Vecina...

     Mândri proprietari de “case” aşezate peste alte case, şi între alte case, cu pereţi comuni, intrare comună, scara comună, şi un acoperiş peste toate neajunsurile noastre, trăim singuri şi nu prea. Cam ca albinele într-un stup, cu câteva diferenţe: suntem dezorganizaţi, nu comunicăm, mare minune dacă ne dăm “bună ziua” sau răspundem la salutul altuia, nu producem miere, ci căcat şi gunoi, dar  găsim oricând prilej de ceartă, bârfe şi înjurături. Oare albinele se salută între ele?

Amaraciune

     Va invit sa cititi acest articol din "Adevarul", si sa ma ajutati sa ma lamuresc ce-a vrut de fapt sa spuna tanti aceea, poate am priceput eu gresit.
     Din tot articolul eu am desprins o singura idee, si anume aceea ca in loc sa mearga la munca, unii pierd vremea cu mitingeli de protest impotriva noului cod al muncii si stau cu mana intinsa la stat. Sunt de acord ca exista foarte multi oameni care s-au specializat in vanarea unor gratuitati, pomeni, whatever, de la stat, in loc

Reacţii la protest

Reacţiile publicului la protestul nostru au fost dintre cele mai diverse, dar anticipate. Mai devreme am vorbit despre cei solidari, acum voi vorbi şi despre restul.
Am vazut dispreţ, ocară, dezgust, ură, invidie însoţite cu toata gama de insulte potrivite:

• De ce aţi făcut copiii ăia, dacă nu aveti cu ce să-i cresteţi sau “aţi făcut copiii ăia ca să vi-i creştem noi”
• “Cerşetorilor”/ “Pomanagiilor”
• “Vreţi să luati de la pensionari”
• “Pe vremea mea era mai rău, ce nu vă convine”/ “Nici nouă nu ne-a dat statul”
• “Alea care protestau erau numai bogătane”
• “Eu nu merg, să se ducă alţii şi pentru mine”
• “Vacile alea au ieşit cu plozii la cerşit pe vremea asta”

Păi… nu cerşim! Nu vrem să se “taie” de la nimeni ca să ni se dea nouă. Noi nici măcar nu am vrut să dăm jos pe cineva, nu am arătat cu degetul pe nimeni. Sunt și banii noștri acolo. Voi vă daţi seama ce înseamnă asta?
Vreţi să ne chinuim la infinit pentru că aşa a fost cândva? Haideţi să ne mobilizăm cu toţii, să scăpăm de mentalitatea de căpuşă! Nu ne bagă nimeni în traistă, noi facem statul ăsta, nu mai staţi spectator cu mâinile în sân!
Oameni buni, treziţi-vă, deschideţi ochii şi urechile, nu mai trageţi unul “hăis” şi unul “cea”! Naivitatea, invidia, dezinteresul, neimplicarea, pizma ne-au adus astăzi în situaţia în care ne găsim!

Copiii noştri vor învăţa să muncească, să respecte munca lor şi pe-a altora, să-şi apere drepturile, să nu se lase călcaţi în picioare, umiliţi, prostiţi de sloganuri ieftine, duşi cu preşul şi învrăjbiţi! Nu merită să luptăm pentru ei?