Să mai vină barza ;)

http://babyclipart.blogspot.com

     Frecam şi eu netul pe motiv de lege nouă (veche, dar abia acum face furori), aia care zice că şi tatăl are dreptul la 1 luna de CCC. Decât că de exercitarea acestui drept al tatălui depinde încasarea indemnizaţiei de maternitate timp de 12 luni… Pe urmă zice legea că părintele care stă în CCC, să zicem mama, poate sta până când copilul implineşte vârsta de 1 an, dar dacă vrea să primească acel stimulent (pen’ ca se întoarce la munca mai devreme de 2 ani), ea va trebui să-şi reia lucrul înainte de-a împlini odrasla un an.

Şi ce?!

     Azi am chef să vorbesc despre proteste, atitudine, solidaritate.

     Cine a mai citit, ştie povestea, cine nu, probabil că o s-o afle dacă are răbdare şi timp să frece paginile mele.  Cu o vreme în urmă, am participat la un protest legat de reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului. Nu am reuşit nimic la acea vreme, dar uite că povestea are şi o continuare: s-a redus şi perioada de cocoloşit odrasla. Poate că la anul o să taie de tot indemnizaţia asta, alocaţiile de stat ale copiilor, şi tot asa, vor fi doi-trei care se vor revolta, restul o să plece capul sau o să-şi vadă de treburile lor spunând că undeva în Europa nu există CCC şi alte d-astea…

Poftind la pediatru...

     Tragedie mare pe capul meu cu un an şi ceva în urmă, când s-a retras din activitate pediatrul la care aveam înscris copilul: ce ne facem, unde găsim altul, pe cine să întrebăm? Pediatrul, cum s-ar spune “vechi”, era la mama naibii, în alt capăt de oraş, dar mergeam după el şi-n gaură de şarpe. Ei, dacă el s-a retras, am încercat să găsim unul mai aproape de casă, nu mai avea rost să batem tot oraşul.   

     În apropierea casei avem o clinică privată care pe site se laudă cu pediatri, ţâşpe mii de analize şi explorări funcţionale şi alte vise, printre care şi un abonament pentru persoane fizice (ulterior am descoperit că nu au aşa ceva, au doar oferte pentru firme) şi am zis noi că n-ar strica să ne interesăm.

Minti luminate

Sursa foto: http://www.funnytimes.com/

     Am observat o tendinta la mamele cu copiii mici sa faca schimb de impresii, sfaturi legate de cresterea, alimentatia, igiena, sanatatea si educatia copilului. Nu-i nimic rau in asta, mai auzi ceva, mai inveti ceva, chichite pe care un proaspat parinte nu prea are de unde sa le stie. Decat ca-s care de care mai cu mot, si se intrerup una pe alta, si sar de la una la alta de nici ele nu mai stiu despre ce vorbeau de fapt.

     Am si eu doua maimute d-astea de vecine, cu copii de varste apropiate de varsta copilului meu (aprox. doi ani), si chiar ma gandeam ca ne-am putea imprieteni, ajuta samd. Mai proasta idee, nici ca puteam sa clocesc. In primul rand ca turuie numai despre cat de destepte sunt ele, si apoi, cand isi aduc aminte si de plozii lor, alt subiect nu mai exista, deci ceva util din gura lor nu prea ai ce afla.

Am fost şi eu acolo

Am fost şi eu acolo pentru copilul meu și pentru toți copiii din țara asta! Aseară aveam emoţii, azi-dimineaţă aveam îndoieli.
Când am ajuns acolo am simţit pentru a nu-ştiu-câta oară ca românii sunt egoişti, nepăsători, nereceptivi, egocentrişti. Erau prea puţini oameni şi pui de oameni! M-am simtit copleşită, insignifiantă şi efortul meu şi-al altora l-am considerat inutil. Am fost şi cu copilul (are un an şi şapte luni); am stat acolo aproape o oră. Nu-i mult, pentru ca tot atât ne-ar fi luat şi o plimbare afară… Am plecat repede pentru că s-a plictisit flăcăul de stat pe loc sau în braţe, el este obişnuit să se mişte.
Era frig, ploua, bătea vântul, dar am stat ceva mai feriţi şi ne-am îmbrăcat potrivit cu vremea. Dezamăgire. Lehamite.
Pe drumul spre casă m-au incercat tot felul de gânduri: cum putem răsturna lumea o mânuţă de oameni? Felicitări însă celor care au fost acolo pentru copiii noștri și copiii voștri fără să se gândeasca cine şi câţi bani primeşte.