Am fost şi eu acolo

Am fost şi eu acolo pentru copilul meu și pentru toți copiii din țara asta! Aseară aveam emoţii, azi-dimineaţă aveam îndoieli.
Când am ajuns acolo am simţit pentru a nu-ştiu-câta oară ca românii sunt egoişti, nepăsători, nereceptivi, egocentrişti. Erau prea puţini oameni şi pui de oameni! M-am simtit copleşită, insignifiantă şi efortul meu şi-al altora l-am considerat inutil. Am fost şi cu copilul (are un an şi şapte luni); am stat acolo aproape o oră. Nu-i mult, pentru ca tot atât ne-ar fi luat şi o plimbare afară… Am plecat repede pentru că s-a plictisit flăcăul de stat pe loc sau în braţe, el este obişnuit să se mişte.
Era frig, ploua, bătea vântul, dar am stat ceva mai feriţi şi ne-am îmbrăcat potrivit cu vremea. Dezamăgire. Lehamite.
Pe drumul spre casă m-au incercat tot felul de gânduri: cum putem răsturna lumea o mânuţă de oameni? Felicitări însă celor care au fost acolo pentru copiii noștri și copiii voștri fără să se gândeasca cine şi câţi bani primeşte.