Am bazdaci mucosi!

     Dacă mai aud pe careva că-mi zice "oau! faci chef!" când strănut de-mi ies și creierii pe nas, zău că fac cu nervii...
 
     Sunt așa defectă de vreo trei săptămâni și mă străduiesc din răsputeri să nu-mi împrăștii sporii în toate cele patru zări, la fel cum mă străduiesc să-mi păstrez capul pe umeri și poziția verticală... și taman când aveam nervii zdrențe, capul cât banița, două camioane de hârțoage de rezolvat pe birou, pe sub birou, pe birourile altora, se mai găsește și câte-o fufă cu chef de glumă de-mi urează petrecere frumoasă cu haspirina săracului.
     Am nasul cât un borcan de 800, buze senzuale ca un ardei uitat pe plită, muci... fără număr, tușesc, strănut, bășesc, sunt morocănoasă și fericită ca o zi de stat la coadă la poștă când îți forfotește stomacul. Sigur că o să fac chef!
 
     Vaaai, vaaai, vai! Cât de greu îmi este să-mi țin gura și să nu zic "ba p-a mă-tii". Oare dacă în timp ce strănut trag și-o bășină, mai zice vreuna ceva? Un spirit de glumă, de pamflet, de miștocăreala?

I need therapy?

     Dom'le, de când cu grupa pregătitoare... îmi vine să-mi iau câmpii. Nu e săptămână să nu vină fiu-meu plin de vânătăi. A venit într-o zi cu genunchiul vânăt și umflat cât un cartof... Ba, a venit și tuns de către un coleg de clasă...  Îi lipsea un ciuf de la tâmplă și juma' de breton...
     Am aflat explicațiile, am aflat care-i tulburatul, am aflat că și fiu-meu stă pe lângă copilașul ăla (bine, de fapt sunt trei "tulburați" de sâcâie ceilalți copii, care nu sunt mulți, sunt 29 în clasă, și din ăia 29, trei sunt zgubi). Au fost și accidente, că fugea cutare și m-am ferit de-am dat cu țurloiul în piciorul scaunului, că fugeam eu... da' alea-s limpezi, vinovat amețitul singur-singurel.
     Am răbdat cât am tăcut, da' când cu tunsu' mi-a sărit muștarul rău și-am pus mâna pe telefon s-o sun pe "doamnă". Nu m-a dus mintea la altceva, i-am răpit din timpul dânsei decât numa' ca s-o întreb ce dracu' să fac, căci nu știu cum ar trebui să rezolv situația, că după mine ie cam iexclus să mă țigănesc cu taxul plodului, exclus să ciumpăvesc tulburatul ori să-i cârpesc două perechi de palme, ori să-l civilizez eu, căci după unii și eu tot din copac am picat, ce dacă era esență tare...  decât că ceva tre' să fac și aș vrea să mă ajute ea cu un sfat (ce idee proastă).