We're back! (plictisitor de lunga poveste)

     Uite-mă acas'... E bine și acas', da' să știți că nici la mare n-a fost rău... Ori am avut noroc, ori nu știu, da' parcă prea plecasem cu teama că facem zece ore pe drum, c-o fi și c-o păți...
     La cum nu prea am avut ce mânca la mare, așa m-am bucurat cand am ajuns acas' s-o gasesc pe maman si pe tata...  mi-a făcut maman o surpriză culinară... mai aveam nițel și rodeam și farfuria. Chiar dacă n-am fost la maman, a venit maman la noi, nu iezista mâncare mai bună decât la mama acas'... la mine, și zău dacă mai comentez ceva legat de meniul a la maman, că mereu făceam mutre că gras, că ficatu', că bila, că... nu mai fac... cel puțin o vreme (pregăti ma mere o varză călită, nu d-aia scufundată în grăsimi, ci numa' cât trebe, și o ceafă la cuptor, lăsată-n vin și ierburi, să fiarbă acoperit pân' se pătrunde, apoi dezvelită și stropită din vreme-n vreme, cât să prindă o crustă arămie, iar miezul să fie fraged)...

Lunga listă de droburi de sare:

Vise de dor de duca...

      Nu-i rău, nu-i rău... a venit concediul, mi-am făcut bagajele încă de marți, iar acu' n-aștept decât să se facă mâine și să plec la mare. Bine, marea din mintea mea nu seamănă cu marea la care merg. Visez la hoinăreală pe plajă, cu nădragii suflecați, la gâdilat nisipul în căutare de scoici frumoase, să am și undița pe umăr (mă fac și io că prind pește și când mă plictisesc, chiar prind un  pui de somn la umbra unei tufe de ce dracu' o crește p-acolo). Un soi de farniente, decât că pe răcoare. Decât că nu-i plaja din laguna albastră, arde soarele, vine porumbielu', nămolu', punga cu scoici și ce dracu' o mai fi de vânzare, te mai calcă unu' pe cap, sau îți lovește altu' șezlongul, te mai trozneste o minge peste ochi, urlă maneaua sau îți gâdilă nasul vreun miros respingător de ulei rânced cu vagă aromă de pește ori gogoși. Dar, zic eu, că respectând orele care este, va fi și pentru mine o experiență plăcută. Oricum, întotdeauna am ignorat aspectele astea triste și mi-am văzut de ale mele...

Serbare... si ganduri razboinice

    Da, sigur asta citiți peste tot: serbarea de sfârșit de an a cărei odrasle. Na, că și a mea a avut parte de treaba asta. Dacă mă întrebi pe mine, nu-i văd rostul, da' parcă-mi amintesc că și eu așteptam serbarea ca pe un eveniment extraordinar de extraordinar, da' zici că după un an de muncă, tre' să și sărbătorești ceva, pe modelul "dacă iau și examenul ăsta, îmi bag picioru', dau foc la cărți". Așa că și prichindeii de unaminusuna au sărbătorit ceva. Nu știu ce, fiecare odraslă sărbătorește ceva. Fiu-meu se bucură că a scăpat de teroristul M., un copil despre care aș spune că este tulburat grav. Decât că, ce să vezi, "toleranța" declarată se schimbă atunci când ți se întâmplă ție. Ăsta-i copilasu' cu vocație de bătăuș, care n-a ratat ocazia de-a juca în picioare fiecare băiat din clasă, p-al meu l-a călărit de vreo două ori până acu', iar de lovit... Da, sigur, să-i ajutăm să învețe să socializeze, să se integreze și bla-bla, decât că io nu-s dispusă să fac din fiu-meu experiment social, cu el pe post de eternă victimă... Of course că cică tre' să-l lași să se descurce și să-și rezolve singur problemele... [până când?]

Neinspirata

     Am plecat intr-un pui de concediu, daca asa se pot numi trei zile libere legate de un sfarsit de saptamana, m-am si intors, dar tot nu sunt in stare sa scriu ceva... Seems like i've lost my mojo... In fine. Aveam eu si inainte de concediu o stare d-asta de rahat, si am zis ca daca plec undeva, oriunde, imi regasesc starea mea naturala, da' aparent ceva n-a functionat.

Şi… m-am întors

     Am fost într-o scurtă vacanţă, câteva zile, la Marea Neagră, şi, deşi n-am mai ajuns pe la bulgari, mi-a plăcut tare mult şi la noi. Vremea frumoasă, mâncare proaspătă şi gustoasă, plaja mult mai curată decât în anii trecuţi, apa limpede, curată, nu erau alge şi alte meduze… Sigur că acum câţiva ani am spus că prost o fi ăla care mai merge la noi la mare, dar anul ăsta mi-am schimbat părerea: am găsit plaja mai curată, n-am mai fost bombardată [chiar] din toate direcţiile cu castraveţi muraţi, porumbi fierţi, copţi, pârliţi şi alte minuni. Bine, dacă ar fi să cârcotesc, aş avea o listă de reproşuri, dar anul ăsta sunt zen şi nu vreau să-mi stric metabolismul… Sigur că este loc de mult mai bine, dar eu sunt mulţumită pentru că o schimbare se vede. Coşuri pentru gunoi erau pe plajă, dar cam răruţe, cam micuţe, şi pentru că erau golite numai seara, se adunau muşuroaie de pet-uri şi alte resturi pe lângă coşuri.
     Ah, şi să nu uit: pe plajă erau unii negri-negri-negri, unii albi-albi-albi şi unii roşii ca racii fierţi. Chiar nu înteleg de ce ai sta să te prăjeşti din prima zi în care ai aterizat la mare, şi apoi să suferi tot restul şederii tale acolo de usturimi, mâncărimi şi insolaţie. Am văzut o mulţime de oameni, cu tot cu puradeii lor, arşi, plini de băşici. Cu ce credeţi că se tratau? Cu apă de mare extern… şi bere cu puţişoare d-alea de peştişori prăjiţi, intern. Smart. 
     Nu am stat la hotel (încă trăiesc cu convingerea că dacă aş fi stat la hotel mi-aş fi stricat vacanţa), am închiriat o cameră într-o căsuţă la curte, însă pentru cine doreşte, el (1), vă găseşte cazare ;)

1

     Despre drumul dus-întors n-am să povestesc acum prea multe, pentru că mi-a lăsat un gust amar. Foarte mulţi isteţi făcuţi cu covrigul în braţe, cu depăşiri neinspirate, maşini mult prea bune pentru cât de haotic conduceau tâmpiţii, Politia Rutieră care cică ajută la decongestionarea traficului deviind circulaţia către nişte coclauri pe care nici mama tuturor sateliţilor nu i-a cercetat… În fine, fuse şi se duse.

     Oraşul (Eforie N) a fost foarte aglomerat, cel puţin zona apropiată plajei şi drumurile de acces către plajă: o forfotă continuă şi un du-te vino neîntrerupt, străduţele foarte aglomerate, în parte datorită tarabelor cu suveniruri, haine, jucării şi alte mărunţişuri (cu greu am găsit nişte suveniruri pentru cei de acasă, care să nu fi fost plastice, ipsosuri sau alte bazaconii care să nu se găsească şi în Bucureşti). N-am avut timp să bâtui prin tot oraşul, deşi mi-aş fi dorit, dar la cele câteva supermarketuri prin care am trecut, preţurile erau uşor mai săltate decât în Bucureşti. Am observat că în apropierea plajei fructele cam “trăgeau” la cântar, drept care dacă am vrut fructe, am cumpărat din piaţă, unde erau şi proaspete, dar şi negustorii cinstiţi, politicoşi, amabili.