Pe un' te uiți numa' pilde și mustrări. Acu', na, depinde ce vrei să vezi și să auzi, da' când un specimen care practică un singur sport, și ăla este vânătoarea de case libere la supermarket în full gear de atletism profi plus recuzita de tânguieli "nu mai deschideți o casă, că stăm aicea de trei minute, e inuman", cât de inert să fii să nu bagi de seamă îngâmfarea și suficiența?
Saga vânătorului de haleală la oferta și unelte de bricolaj continuă. Ai zice că chiar se sfârșește lumea și ăștia rămân nemâncați, era ultima lor dorință să moară măcar sătui, și nici de asta nu au parte. Marketul de lângă mine arată veșnic dezolant: rafturi goale, mărfuri răvășite, legume ofilite, niciodată nu-s deschise suficiente case, de mă gândeam cum naiba de nu se închide locația dacă nu gasesesti nici pâine? Ce vând ăștia, și de ce naiba mai vin atâtea termite dacă n-au ce cumpăra?
Până într-o zi, când trezită prea devreme, am descoperit că ăștia deschid la 7. De la 5 patrulam prin casă fără să am ce face și mi-a venit ideea genitală să o bifez și p-asta: vizită matinală în XYX.