marți, 3 mai 2011

Mircea şi… câinii

     Citind ştirea asta, mulţi îşi râd în pumni, victima fiind Mircea Badea. Trecem peste ne place sau nu ne place MB, înţelegem despre ce vorbeşte el ora aia de dinainte de miezul nopţii, sau nu, şi… rămân câinii agresivi. Şi nenea ăla, “specialistul” consultat de "Libertatea", care vine el şi zice că n-a reacţionat MB corect, şi ar fi trebuit, dă nenea ăla un exemplu, să mimeze că ia o piatră de pe jos… De ce, în loc să cauţi să te urci pe undeva, te-ai apleca? Nu ştiu cum o fi mai bine, dar mă gândesc că e posibil să te trezeşti cu un medalion de câine cu colţi cu tot atârnat de gât dacă-i dai şansa asta. Eu parcă n-aş risca…
     Nu ştiu cum s-o fi simţit Dl. Badea când era dânsul încolţit de câini, dar sunt sigură că n-a mai stat să mediteze la care-i treaba cu masculul dominant în haită şi alte ierarhii tribale, ci a căutat cel mai eficient mijloc de-a se apăra.
     Dacă-i cum zice nenea ăla, adică să studiezi potăile şi să ghiceşti ce gânduri au, ce parte a corpului intenţionează să guste [sau, mai degrabă, după cum a “tăiat” ăl de-a scris articolul fraza lu’ nea ala, nu de alta, dar tabloieţii se pricep să scoată vorbe din burtă sau din context], înseamnă că trebuie să fim cu toţii cât mai degrabă şcolarizati, şi mâine-poimâine o să iasă o ordonanţă, ceva, cum că toată lumea trebuie să participe la cursuri de dresaj canin, “cursuri specializate de beastmastering”, sau cine ştie, poate chiar o să introducă o nouă disciplină obligatorie în şcoli şi licee…
     Şi, totuşi, de ce unii dintre noi s-au găsit în situaţia în care au strigat după ajutor, s-au apărat cum şi cu ce au putut, au fost muşcaţi, le-a fost foarte frică de câinii din jurul lor? Întâmplându-se aşa ceva, las la o parte “manipularea” din presă (foamea lor de bani: nu au titluri sadice, în care anunţă monstruozităţi, acte de cruzime, pornografie, nu se vând… bine, tot ei au cultivat “gustul” pentru aşa ceva, dar asta-i altă poveste), şi mă întreb şi eu, cum naiba să pretinzi că eşti “civilizat”, când te rup câinii în chiar capitala ţării, nu la vreo margine de pădure? Nu-i vorba de mine, de tine, de mama, ci de adunătura asta pestriţă de inapţi care se autointitulează politicieni. Sunt unele probleme, printre care şi asta cu câinii, care puteau fi rezolvate când nu erau atât de grave, atât de costisitoare.
      Cine-i de vină pentru numărul lor mare? Nu mă interesează, pentru că oricum toată lumea ridică din umeri, nimeni nu ştie cum s-a ajuns până aici. Ce-i de făcut? Păi, dacă tot e să ardem pe toată lumea cu impozite şi taxe, hai să inventăm şi amenzi: controlaţi toţi cei care au animale de companie (câini, pisici, şerpi Boa, maimuţe şi orice alte lighioane cu mai multe picioare sau fără). De ce? Pentru că merită: sunt destui tâmpiţi care-şi lasă animalele să se împuieze şi aruncă apoi puii în stradă, pentru că sunt destui tâmpiţi care strâmbă din nas şi spun că România e murdară, dar îşi “pasc” potăile pe aleile, străzile, trotuarele pe care circulăm cu toţii. Eu cu ce am greşit de trebuie să suport nesimţirea, egoismul şi ignoranţa ăluia? Trebuie să-l iau eu la omor, să strâng eu la nesfârşit căcaţii lăsaţi de câinele lui pe pragul meu, sau să-i fac educaţie crezând în puterea exemplului? Nu! Ar trebui, şi ar fi foarte plauzibil, să-l educe “statul” cu amenzi. 
     Dacă tot amendează o pârlită de babuţă zarzavagioaică de-şi cară traista cu trei legume şi doi pătrunjei din Teleorman sau Giurgiu şi le vinde taman la Bucuresti, “la negru” pe lângă pieţe (vigilenţii ce sunt, au găsit escrocii de fraudau statul, da’ p-aia de vând mărfuri furate şi p-ăia de vând ţigări de contrabandă nu-i mai vede nimeni), să-i amendeze şi pe aştia care, mă scuzaţi sau nu, cacă şi pişă tot oraşul, şi uite aşa o să se găsească fonduri şi pentru adăposturile pentru animale… dar nu, nu o să se întâmple treaba asta în vecii vecilor, timp în care o să ne certăm ca chiorii, o să ne tot mitingim pro şi contra orice ni se pupăzează. Poate se îndură cineva şi face o donaţie substanţială, că cam tot ce s-a realizat în ultima vreme, s-a realizat din mila altora, pentru că inapţii erau prea puşi pe ciordeală. Legal, desigur.

3 comentarii:

  1. Solutii: inregistrarea animalelor cu si fara stapan, sterilizare, adaposturi ADEVARATE nu sedii de spalat bani si de tocat fonduri, amenzi mari pentru abandonarea animalelor, pentru rele tratamente, pentru murdaria lasata de acestea in spatiile publice, amenajarea locurilor/spatiilor verzi speciale pentru plimbarea animalelor, eutanasierea celor cu boli incurabile sau periculoase.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Ema - exact asa ma gandeam si eu, si cred ca-i rezonabil, simplu... Dar daca n-are cine...

    RăspundețiȘtergere
  3. E geniala interpretarea specialistului, de parca atunci cand esti atacat mai esti lucid si poti lua decizii la rece, primul instinct este sa te feresti, eu am frica de caini si mai ales pe cei vagabonzi ii ocolesc cat de mult pot, pentru ca nu stii ce reactii pot avea. Pe de alta parte ma amuza replica posesorilor de namile de caini care in momentul in care se apropie de mine zic...e bland, nu iti face nimic, de parca ar putea cineva sa controleze reactiile unui animal, poate pur si simplu nu ii place privirea mea si isi descopera latura salbatica...nu mai bine stau eu departe decat sa ascult de stapan si sa ma bag in gura lui pentru ca e bland...In ceea ce priveste rahatul de care trebuie sa te feresti pe trotuare dimineata, e poveste lunga. Un vecin a descoperit o metoda sa nu se mai urineze cainii pe roata lui de la masina...o da cu piper :))

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...