marți, 7 iunie 2011

Bâzdâc reloaded

Ca să vezi… de săptămâna trecută încerc să-mi fac o programare la medicul de familie, pentru o adeverinţă medicală. Eu m-am mutat la dracu’n praznic, cabinetul ei a rămas tot acolo, aşa că mă pusei pe telefoane. Poate dacă policlinica era bântuită, îmi răspundea şi mie cineva la telefon… Da’ nu e.
Astăzi, pentru că se apropie termenul limită, am sunat din nou, în afara orelor de program ale mândrei mele, şi mi-a răspuns cineva! Ce miracol, ce minune (aici se aude o muzică pe fundal, Adrian Copilu’ Minune cu cine mai cânta el)! Vocea îmi spune că d-na doctor nu este, o găsesc după ora cutare, şi bine-ar fi, dacă pot să mă duc direct acolo, fără programare.
Din experienţă ştiu că fără programare înseamnă câine surd la vânătoare; la doctora asta, chiar programat fiind, rişti să prinzi rădăcini în sala de aşteptare si să nu te mai primeasca aia, pentru că vine târziu şi pleacă devreme.

Ptiu, numa’ cu gândul la asta am luat o gură zdravănă de zaţ… Aşa. Eu sunt înscrisă la ea de vreo 4 ani cred, şi-n patru ani am ajuns la ea numai pentru câte o adeverinţă pentru serviciu, în rest am ajuns numa’ la urgenţe cu rinichii zdrenţe. Pe mine mă supărau rău de tot, aia îmi dădea numa’ sumar de urină, şi diagnosticul verbal “n-ai nimic”. Io, ca Toma Necredinciosu’, insistam pe trimitere la un specialist, mai bine mă duceam dracului la o policlinică privată, plăteam, şi gata, da’ nu şi nu, Gerula şi iar Gerula, plătesc asigurările, merg la doctora mea, cum fac toţi babalâcii… Bine, bine, n-am nimic, da’ de ce ma zvârcolesc în pat cu 39 febra (mă zvârcoleam, Doamne-fereşte, nu mai vreau aşa ceva, şi-mi ieşeau ochii din cap de durere, ca la melc)? Păi zic eu şi de ce: mers la spital, la camera de gardă, în plină criză, fix la două zile după “n-ai nimic”, acolo mă ia ăia la măciuci şi spală niţel cu mine pe jos că-s inconştientă, că aşa facem toţi, stăm ca vitele pe coadă, şi când nu mai putem, dăm din colţ în colţ şi mergem la camera de gardă, degeaba bâguiam eu ce mi-a zis aia, fâlfâind analizele, că nu s-a uitat nici p*la pe ele, mă pun frumos la ecograf, îmi mai cară şi pumni în spate, şi-mi spune un nene doctor, duios, că dacă mai stăteam, nu mai aveam rinichi. După ce se domoleşte criza de rinichi, şi aia de nervi, explic cu calm doctorului că dacă mai dă cu pumnul, îi dau şi eu (la ce nervi aveam îl faceam KO numa’ din priviri, cu toate cele 53 de kile ale mele vs. kintalul lui), s-a speriat omul, s-a calmat, şi i-am spus că fusei la doctor încă de la primele semne şi ce păţii… Ăla a zis, şi citez “s-o f*te câinii de imbecilă, că d-aia ajungeţi toţi ăştia tineri nişte distruşi”. Şi-a mai înşirat câteva insulte la adresa medicilor de familie… După care, primesc o reţetă lungă cât postul Paştelui, cu antibiotice pentru cai, cu ceaiuri, cu regim, şi cu “vreau să te văd şi săptămâna viitoare”. M-am mai dus de vreo trei ori, cu plătit analize, eco şi toate cele,  da’ ştiţi cât se stă la un medic de spital. Am stat, l-am aşteptat p-ăla, da’ am rămas cu rinichiul. Cu amândoi. Da’ la aia nici c-am mai călcat, dar şi când am călcat, i-am povestit, i-am dat hârtiile de la spital plus scrisoarea medicală, să şi le vâre-n dos, şi tot ea s-a “supărat” că n-am venit să-mi de reţeta compensată. Mi-am băgat şi eu toate cele în compensarea ei… 

Ei, după ce-am născut, s-a schimbat socoteala, nervii mei n-am mai rezistat şi din zen ajunsesem amazaoancă. Mândra este medic primar pediatru, chiar mă bucuram că nu mai trebuia să alerg după un pediatru. Pe uşă scria că puradeii sub vârsta de 1 an, au prioritate. Nu vă imaginaţi că am fost vreodată fără programare, chiar şi cu copilul, sau că am pretins vreodată să intru peste programare. Întotdeauna am făcut programare, din timp, nu pe fugă, de azi pe mâine. Vizită acasă, pentru nou-născut? Iarăşi p*la. Îmbrăcat copilul, luat taxi, mers la doctoră, cu el la nasu’ ei. Acolo, iar război cu babele scandalizate pân’ la cer că “uite nesimţita”. Eeee, floriceleeee, să vezi nesimţita, cum îi zice babei de programare, ia baba la puricat “da’ matale ai programare”, şi la răspunsul babei “n-am, maică”, face o criză de isterie, de i-au plecat lu’ aia un sfert din strigoii de la uşă… Băh, io o gândire am, şi-o s-o am până crăp: de ăştia mici tre’ să avem grija mai întâi.
Aşa, să revin: după ce păţesc de vreo două-trei ori treaba asta, nu mă duceam eu cu copilu’ de bună-voie, da’ mă chema aia să vadă cum evoluează copilu’ în primele săptămâni de viaţă, şi stau cu sugaru’ câte trei ore-n sala de aşteptare printre băşinoşi, gripaţi, ia să vezi ce mi-am băgat picioru’ şi l-am mutat la un alt pediatru. Şi te mai miri de ce ajung unii să se trateze singuri acasă după cum îi taie capul. Io-s prima care zice oricui are urechi de auzit “nici vitamina C să nu iei dacă nu ţi-a zis doctorul”, dar când mă văd atât de neputincioasă în faţa dezorganizării, nesimţirii, dispreţului, nu ştiu ce dracu’ să mai zic. Doar să vă urez tuturor să n-aveţi nevoie de ei.

3 comentarii:

  1. acum am aflat ca esti mamica :D sa-ti traiasca si sa-ti aduca numai bucurii!!
    noi i-am gasit baiatul medic de familie dupa ce s-a nascut. cautasem prin zona unul si intr-un final am hotarat sa mergem la o doctora care avea cabinet la o clinica particulara la 10 minute de mers pe jos. luni ne-a externat si marti s-a dus sotul sa intrebe daca il primeste. in prima faza a ezitat putin, dar cand i-a explicat ca e vorba numai de bebelus a acceptat. plus ca l-a vazut pe sot cu o fata de om disperat. miercuri a venit acasa si l-a vazut, apoi totul a decurs absolut superb timp de 2 ani. pe urma ne-am mutat.
    niciodata nu m-am dus fara programare facuta in prealabil. si cand a fost mai urgent am sunat-o sa vad daca e si mereu a fost ok. cel mai tare era cand corespondam prin mail pentru diverse probleme :D sor-mea radea mereu de mine cand ma auzea ca-i trimit mail doctorei.
    medic de familie mai bun decat ea n-am vazut, atat din punct de vedere al pregatirii, cat si ca individ.

    RăspundețiȘtergere
  2. mai devreme cand eram la cules de capsuni, mi-am dat seama ca am facut o gafa :D mi-am amintit ca aflasem dintr-o postare anterioara (cea cu parcul) ca esti mamica. scuze... :D

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...