I-oa-neeee, I-oa-ne,/ Toa-tăăăă lu-mea doar-me....

Sursa: favim.com

Preambul

     Cum e zi de sfânt, of course că tre’ să fie minim un party în bloc. Aş putea să-i spun şi cort, după genul de muzică de urlă din boxe şi difuzoare, dar cum n-am văzut cort cu etaj, zic tot bloc. E, în cutia de chibrituri de sub a mea, e o Ionică mică, în varstă de vreo doi anişori. Două etaje mai sus, e un ditamai Ionul, la vreo 50 de primăveri şi 130 de kile.

16:30

     De la Ionica mică, urlă “Pinguinul”, nu Irinel Columbeanu, ci cunoscuta şi călcata în picioare melodie pe la nunţi şi cumetrii, aia de stă lumea la coadă şi sare ca cangurul. Pe lângă pinguinul care face să-mi zăngăne toate sticlele şi paharele din bar, se mai aude şi fericitul tată al Ionicii (umblă vorba prin bloc că fata-i prea frumuşică să semene cu ta-său, şi prea dulcică să semene cu murătura de mă-sa, dar eu n-aş da crezare zvonurilor: e încă creştere), care urlă într-un microfon “aşa, tatiiiii, sari, sari, sari”. Parcă-l şi văd pe norocosul tătic cu-n genunchi proptit în podea şi cu mâna liberă tăind salam de la cot în jos, pe antebraţ, şi picii ţopăind în jurul lui în şir indian… de mici le cultivă pasiunea pentru muzică şi dans.

     De la ăi de sus, a început party-ul mai molcom, cu pregătiri intense de azi de dimineaţă (de pe la vreo 11, 12, că au petrecut şi ieri, şi pân’ s-au trezit, pân’ s-au dres, s-a făcut prânzul mic): au montat grătarul în grădina din faţa blocului, chiar în spatele zidului care înconjoară cuva de gunoi şi cele două tomberoane, au tot cărat nişte lemne şi cărbuni, au închinat şi nişte rugăciuni către’ Al de Sus (cred că erau rugăciuni, că se tot auzea cu soarele mamei cuiva, nişte zei şi dumnezei), care s-a găsit să-l lase pe Sf. Ilie să-şi facă de cap cu precipitaţii taman azi, pe grătarul lor, apoi au demontat grătarul şi l-au cărat  sub streaşina de la intrarea în bloc. Într-un târziu, au făcut şi focul, da’ cre’ că pe post de starter au folosit kerosen, că s-a făcut o pălălaie de-au afumat toate zidurile. 

     Chiar mă întrebam de ce şi-o fi dat el barba jos, şi cum de nu mai are ea mustăţi… S-a umplut scara de fum şi funingine, eh, who cares: o dată pe an e sfântul ăla cu cruce roşie la calendar.

     Acu’ s-au domolit ăştia de jos, adică puradeii, că nu se mai aud chirăieli, dar au început babacii, şi să te ţii acu’ chiuituri: zici că-i nunta Zamfirei. Ăi bătrâni se pornesc mai greu, da’ şi cân’ se pornesc… Pe ce chirăie? Pe Romeo Fantastik, şi s-aude “făi haladito, făi…ito, ito” şi ăi bătrâni (adică părinţii), zbiară la refren “făi jigărito, făi…”. Îmi imaginez că ăia micii au urechile acoperite :D 

19:30

     În paralel, de la ăi de sus, se aude Guţă: “house, house”. Până la tort, mai am de îndurat… Ăştia de jos fac carauoche (citiţi pe româneşte, “che”, nu franţuzit). Acu’ au început să zbiere plozii, vor să preia cuvântul…

     De sus se aude ceva cu ce-am avut, ce-am pierdut, ce-am mâncat, cu tinereţe, bătrâneţe, bani. Nu prea se înţelege, pentru că ăia de jos au plecat să treacă Oltul. Oooooooo-oooo-oooolt... zloooooo-ooooo-ooot…. E unu’ care se crede bariton, sau poate chiar bas… Oh, crap. 

     Nu ştiu dacă v-am mai zis, da’ la noi nu ştiu ce pisici nu merge la buleftrică, şi când ţi-e lumea mai dragă, şi bagă toţi meltenii chestii în prize, îi chemăm p-ăia de la intervenţii să repare ce se strică. Poate c-ar fi mai bine să facă o suplimentare de putere, dar te pui cu ăştia… Mai bine să ni se prăjească toate electrocasnicele. E, acum e momentul în care mi-aş dori să pice tot, şi să nu vina ăia… 

21:00

     Ieteteee, cred că sărbătoresc Anul Nou pe stilul vechi, dar cu câteva zile în avans: foc de artificii, şi ploaie de petarde de la ăi de sus!

22:30

     De jos se aude Skormonici, “Frumoasa mea”. O fi semn că vin cu tortu’ lu’ aia mică?

     De sus femeia rămasă fără mustăţi îl mustră pe ex-bărbos. De la ei se aude cântecul ăla în care una îi urează lu’ unu’ să rămâie veşnic flăcău, ori p-aproape… Au ieşit pe scară. Cred că îi face bagajele şi-l trimite la mă-sa… prea zbiară la el. Poate se face şi liniste la un moment dat, în noaptea asta, ca să citez din cântecul de se aude de la ăi de jos…

23:15

     Nu l-a trimis la mă-sa: la trimis la non-stop, după bere. Uite-l cum se luptă pe alee cu butelcile… putea şi ea să-i dea o sacoşă, măcar de ziua lui. Dacă nu, să-l fi trimis pe plăvanul ăla de fiu-său. Muiere afurisită… să-l deranjeze şi de ziua lui!

     Mi-am facut iluzii degeaba: n-a venit tortul jos. Petrecerea continuă.

     E clar: mâine o să fie linişte, şi un munte de pet-uri va răsări în grădină, iar eu o să am capul cât baniţa de la atâtea chefuri la care am chibiţat. Nu mai stau pân' la tort!

 Ora: fără număr, fără număr, fără număr...

     Hai, la mulţi ani, Ioane şi Ionică!