Mitingeli

     M-au terminat ăştia cu protestul… frumos a fost sâmbătă: la ştirile dimineţii rulau obişnuitele accidente rutiere, violuri şi câteva tâlhării, aglomeraţia din staţiunile montane şi ambuteiajele de pe nuş’ ce DN-uri ce duc la munte, de nici nu zici că vineri se dădeau de ceasul morţii şi se băteau în burtiere roşii şi galbene cu breaking news de zici că venea WW IV, şi izbucnea fix în buricu’ Bucureştilor… Abia de la prânz, încolo, când s-au trezit grangurii (aceiaşi eterni experţi în de toate şi nimic, ale căror dosuri mângâie scaunele şi canapelele tocşourilor indiferent de subiectul abordat), au început cu reluările imaginilor din seara precedentă.

     Pe un post de ştiri, o reporteriţă inflamată toată zicea că protestatarii sunt supăraţi că nu-s lăsaţi să protesteze în linişte. Hihi! Cum dracului, “în linişte”, când ăia zbierau cu jos ăla, huo… Şi de fapt, d-aia ieşiseră în stradă, să facă tărăboi, să-şi spună ofurile.
     Duminică ziceau “este a treia zi de proteste spontane”.  Eu tind să cred că a început să le placă să se întâlnească acolo… Spontan, adică ceva gen “treceam şi eu pe la Leu', mă duceam la 139, şi dacă tot eram lângă Cotroceni, am pierdut osutătreişnouăle fix când eram pe trecerea de pietonţi, pe cin’ să-mi vărs bâzdâcii? Pe Băsescu, da-i-aş palme, huooo, jos”. Şi uite aşa, a mai venit unul care, de fapt, avea nişte treabă pe la Apaca, dar l-a văzut pe primul şi-au pus-o d-un protest spontan. Nu de alta, da’ e criminal să mergi la ore de vârf pe Iuliu Maniu… Cum e-n bancul ăla cu unu’ de se opreşte în mijlocul trotuarului să-şi lege un şiret şi se mai aşează douaj de inşi pe lânga el, şi la un moment dat, îl întreabă unu’ “da’ ce se dă, vere, aicea”, ăla zice “nu ştiu, da’ dacă tot e coadă, mai stau, că-s primul”. 
     Povesteam eu pe la începuturile blogului că m-a lovit şi pe mine spiritual justiţiar şi am fost la protestul părinţilor din 2010, şi-am plecat de acolo cu un gust atât de amar… Era una, o umflăţică, se tot fâţâia prin mulţime cu un clipboard în braţe şi dădea indicaţii preţioase despre cum să ieşim cu plozii în braţe să ne tragă ziariştii în poze… se aştepta să-i luăm de craci şi să fâlfâim niţel cu ei, poate impresionăm pe careva. Nu mai spun că a fost o mânuţă de oameni (cu ziarişti cu tot), dar din pozele pe care le-am văzut prin ziare şi filmarile transmise la TV ziceai că ieşise în stradă toată populaţia urbei… Şi ce s-a rezolvat? Un rahat. Stai acas’ cu plodu’, pierzi locul de muncă. Ăi de au copii ştiu cum e cu bătălia pe creşe şi grădiniţe…
     Aşa şi ăştia, ies în stradă ca să ce? Câinii latră, ursul trece, Băsescu îşi vede liniştit de interviurile cu nush ce catindaţi la postul de consilier cre’ că prezidenţial… deci unii îl suduiau si-l înjurau pentru toate prădăciunile pe care le-a făcut, şi alţii vânau un post acolo, la Cotroceni. Life goes on… pentru toată lumea.
     Şi o mână de descreieraţi amestecaţi printre săracii aia de-au ieşit în stradă, puşi şi ei pe furăciuni (descreieraţii), da’ mai mărunte, s-a apucat de spart magazine şi chioşcuri de difuzare a presei. Cre’ că ori voiau revistele cu cadouri, ori p-alea cu pornăciuni. Păi, dacă tot e bal, bal să fie, dar să ne alegem şi noi cu ceva, nu putem pleca cu mâna goală, o amintire. Şi să nu bată mascaţii la ei ca la fasole? Ba, dinspre partea mea, să-i îndoaie cu bătaia. 
     Stai să vezi, că vine gerul, în două trei zile, le trece cheful de proteste în stradă, să vedem ce mai toacă ăştia la tv. Cu vrăjitoarele e déjà depăşit, cu o paraşută care se păruieşte cu un fost ciocănitor, iar e depăşită ştirea, curu’ lu’ sora lu’ Sensuala e neinteresant, pe ăia de i-a săltat la audieri zilele trecute, alde Niculaie, Hrebengiuc şi cine naiba mai era, nu se mai aude nimic…