Are oua, sau ba?

      Ia uite ce-l plâng unii pe Năstase... Nu știu care (niște unii băteau câmpii aseară la tv) zicea că, totuși, e un fost prim ministru, nu trebuia terfelit astfel, ne facem de cacao în lumea întreagă. Și Ceaușescu a fost președinte, și știm cu toții cum a ajuns.
 
      Alții se bucură că, în sfârșit, s-a făcut dreptate, justiția își "revine". Aș fi spus asta abia după ce erau condamnați și închiși mult mai mulți. E o naivitate să spui că justiția funcționează după treaba asta... Și el ce face? Se împușcă. Atât de teatral...

      Ăștia pe la tv cică a venit potera după el la câteva zeci de minute după pronunțarea sentinței definitive, cică nu se face așa ceva, că avea 24 de ore să se predea singur și de bună-voie. Acu', pe bune, la ritmul în care dispar suspecții pe la noi și se zburătăcesc prin țări d-astea fără acorduri de extrădare, n-ar trebui să le dea nici zece minute... În fine...
      Năstase i-a primit în casă, ăia că să-l lege, el cică "domnilor, vă rog, suntem oameni civilizați, cultivați... numai o carte, două să-mi iau și eu". Poterasul șef: bine domnu', chiar vă rog, e drumul lung până la penitenciar, da' să știți că-i cam chior becul din dubă... să nu vă stricați ochii.
      Se duce Năstase în birou, da' în loc de carte, cotrobăie după pistol. Nu mai era, așa că a luat unul de jucărie rămas prin casă de pe vremea când era fiu-său ăl mare un țânc, să nu se rănească nici prea tare, dar nici deloc, după care spune suficient de tare, încât să audă și potera: "ce nedreptate, și acum o să moor de dragoste ranitaaaa". Ușa groasă, din lemn masiv, ăia n-au auzit din prima, ăsta își drege glasul și reia refrenul.  Ăia aud într-un târziu, dau buzna în birou (lui Năstase deja îi tremura mâna cu pistol cu tot, amorțise de atâta așteptat, mai și răgușise nițel de la atâta cântat), acțiunea se precipită. Un polițai, cam tâmpițel, zbiară: stai că trag, altul zice: mă, ești prost, ăsta trage singur, lui Năstase îi sclipeau ochii (îi era și cam teamă că s-ar putea să fie nevoit să tragă pe bune), în iureșul ăla Năstase alunecă, trântește veioza de pe birou, becul face poc, cioburile sar, și uite așa s-a împușcat în gât Năstase.
      Persecutat și ăsta, săracul...
 
      Nu înțeleg ce-a vrut să demonstreze cu gestul ăsta, sau ce motiv a avut să se omoare. Reputația distrusă? A sărăcit subit, i-au poprit ăștia conturile? O boală incurabilă? Mâine o să citim prin ziare că tenul lui suferă grav în închisoare, se depigmentează ori așa ceva, nu-i priește statul între patru pereți. Așa o fi, cui îi place, da' din greșeală închisoare este o pedeapsă, nu stațiune de întreținere și relaxare. Eu nu cred că "sinuciderea" asta a fost o încercare reală de sinucidere, este circ ieftin.

     Da' ăla de a stat la închisoare nevinovat vreo 12 ani? Da' ăsta?