sâmbătă, 9 iunie 2012

Aventuri la cumparaturi


     Ne asteptam randul la magazin, si cum stateam noi (eu si baiatul meu) la rand, isi face aparitia langa noi o doamna cu fetita dansei. Clientul din fata plateste cumparaturile, pleaca, urmam noi. Dam buna ziua, dupa care cerem ce cerem. Nici una, nici doua, fetita (avea vreo trei anisori) il impinge pe fiu-meu si sare pe tejgheaua vanzatoarei cerand nu stiu ce. In saltul asta de felina sprintena si capiata, darama toate produsele pe care urma sa le platim si sa le luam de pe tejghea. Mama odraslei asista impasibila la scena.

     L-am rugat pe baiatul meu sa astepte sa comande fetita, sa o lase pe ea inaintea noastra, dar el nu intelegea de ce. Dupa ce a cerut, maica-sa a luat produsele, le-a bagat in traista, iar fetita – nu stiu de ce – da sa-mi loveasca copilul. N-am avut ce face decat sa-l trag spre mine, altfel l-ar fi pocnit cu palma peste ochi. Maica-sa nu zicea nimic, eu n-am zis nimic (nici nu cred ca ar fi ajutat la ceva), au plecat, aia mica in plina criza de isterie ca mai voia nush ce ciocolata, ne-am vazut de cumparaturi si am pornit spre casa. Ajungem in fata blocului, si surpriza: cele doua sunt vecine cu noi. Fetita (sau monstruletul) avea o creta in mana. Fiu-meu tinea o sacosica intr-o mana, cu cealalta mana se tinea de mana mea. Pramatia mica face un alt salt si ajunge in fata noastra. Iar vrea sa-l loveasca pe fiu-meu, iar il trag spre mine, ma-sa iar nu zice nimic, eu nici atat. Ne vedem de drum cu asta mica roind in jurul nostru. Cand sa intram in bloc, rasare trollul ala mic si-i zice lu’ fiu-meu: “nu-ti dau cleta mea”, si fiu-meu ii zice “nu ti-am cerut-o, multumesc”. I-a zis “la revedere, fetita”, dar n-am auzit un raspuns, in schimb, dupa ce-am intrat in bloc, bucati din creta aleia zburau in geamul usii… Ma-sa, in urma noastra zicea “baietelul e obraznic, sa nu-l mai bagi in seama”.
     Morala: de ce ti-e frica, de aia nu scapi. Cat a fost fiu-meu mic, le-am ocolit mai usor pe “mamicile” din vecini, acum, mergand amandoi pe picioarele noastre, nu mai tine. Sper sa nu ajunga si colegi de gradinita sau de scoala, dar dupa cum merg lucrurile, e limpede.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...