joi, 12 iulie 2012

Hello again... (roman) - daca aveti rabdare si timp, cititi, daca nu, nu ma supar

Stiu ca nu-i frumos (pe mine ma cam supara astia de-i citesc eu cu placere si interes care absenteaza nemotivat, da' na, asta-i acum) sa dispari ca magaru'n ceata, da' se intampla si la case mai mari (nu-i o scuza, da' cam asa sta treaba)... Justificarea mea e ca m-am angajat. Ma rog, m-au angajat niste unii. Cu o pila, desigur... Daca va intrebati, sigur ca o teapa mi-am luat, am aflat in timp util (util sa ma retrag daca vreau, in sensul asta), dar cum alta perspectiva avantajoasa pentru mine nu se ivea, am semnat contractul chiar si asa, nu m-a obligat nimeni. Salariul e de cacao, jobul e... nu va zic exact ce fac,
dar sa zicem ca nici nu spal pe jos. Oricum, e mult, mult, muuuult de tot sub ce faceam inainte, sau sub ce-as putea face, dar prea putin conteaza atata vreme cat imi castig existenta din munca cinstita.
      Tema asta cu munca cinstita as putea s-o abordez, dar teoria mea e asta: poti sa speli si veceuri, asta nu inseamna ca esti idiot, incapabil, nu meriti respect bla, bla. Ma rog, sunt si unii care se uita de sus sau nici nu-i vad p-aia de sterg dupa ei colacul de la veceu dupa d-astia de n-au invatat inca sa sada cu fundul pe o buda super igienizata si tot pe ciuci ori suiti cu picioarele pe colac sed... Stiti cum sta treaba, nu dezvolt... Desi as putea sa dau un exemplu de pe vremea cand nu eram ce sunt azi, ci mult, muult mai sus in ierarhie decat sunt astazi, si colegele mele, doamne "bine" si educate, stilate, cizelate bla, bla, d-alea de nu le dadeai cu parajina de nas (ori cu curu' de nas, cum se mai spune) faceau pishu stand pe ciuci pe podeaua toaletei, caci le era scarba si era total neigienic sa-si aseze dosul de soi pe acelasi colac cu restul populatiei din birou... In fine... Revenind la teapa mea, pana la semnarea contractului mi s-a spus ca jobul este pe perioada nedeterminata, la semnarea contractului, din contract, am aflat ca este perioada determinata. Pentru curiozitatea cui se intreaba, in contract zice asa: "durata contractului: determinata, incepand cu data de xx.06.2012 pe perioada suspendarii contractului de munca a titularului de post (doamna X)", si asta-i tot. Intelegeti voi, nu va mai explic ca pot zbura oricand decide aia sa se intoarca. Daca vreau sa raman aici, nu-mi ramane decat sa ma rog sa nu se mai intoarca aia, sau sa ramana alta gravida (este una deja). Ideea e ca, initial, cand am depus un CV all by myself, m-au refuzat din start pe motiv ca e mult sub calificarea mea, dar dupa ce a intervenit cineva n-au mai pus intrebari d-astea, interviul a fost o formalitate, in schimb au tinut sa ma asigure ca n-o sa raman o vesnicie pe postul asta, bla-bla-ul pe care-l cunoastem cu totii, ca avanseaza din cadrul companiei, angajeaza din exterior numai in conditii deosebite si alte vrajeli d-astea... Platitudinile obisnuite.

Chestia surprinzatoare e ca m-am surprins si eu pe mine... Va ziceam ca eu cred ca nu conteaza ce post ocupi, atata vreme cat iti castigi existenta prin munca cinstita, decat ca niciodata pana acum nu am fost atat de jos in real life, era doar o teorie de care ma foloseam la interviuri, o vrajeala in care imi placea si mie sa cred ca cred, doar ca nu fusesem niciodata in acea situatie. Am avut intotdeauna subordonati, intotdeauna am coordonat, am tras la raspundere, am scos pe altii la tabla. Pana acum chestia asta era pt mine doar o teorie, acum insa si aplic ce ziceam si nu ma simt deloc umilita, inferioara samd. Daca ar fi mai multi bani, as putea face chestia asta la nesfarsit, nici c-as mai cauta alt job. Ideea e ca aici unde lucrez nu ma spioneaza nimeni, nu trebuie sa anunt cand merg la pipi, nu ma cronometreaza nimeni si nimeni nu contabilizeaza cat lipsesc, nu ma masoara nimeni din cap pana in picioare, cat am lipsit din incapere, cat am vorbit la telefon atat vreme cat mi-am indeplinit taskul, indiferent ca am facut acel lucru in cinci secunde sau in treizeci. Am pauza de masa (OMG!!! Intotdeauna am avut, dar nu apucam niciodata sa mananc ceva, rezolvam probleme si in pauza aia nenorocita de masa, nu intocmesc rapoarte, minute etc, etc, nu raspund eu cu capul, remuneratia si postul pentru altii, pot rade daca-mi vine, pot vorbi in gura mare, pot spune bancuri porcoase, pot sa ma rad in cap daca am chef - si as fac-o cu draga inima, dar inca nu ma vad suportand priviri intrebatoare ori pline de compasiune- sau pot sa-mi pictez unghiile in ce culoare imi pofteste inima daca am chef si nimeni nu-mi atrage atentia ca lezez imaginea companiei...

Mai mult decat atat, pot manca in pauza de masa (de la primul meu job de acum vreo zece ori unsprezece ani, dracu' mai stie, dar cui ii pasa, experienta asta nu s-a mai repetat), in care chiar mananc, absolut orice imi trazneste prin cap, fara sa ofensez sau sa lezez simtul olfactiv al vreunei don'sorici sensibile. Spre exemplu, imi place la nebunie salata de rosii cu sare, cimbru, ulei de masline si iz de usturoi, cu paine prajita (bruschete cu cacat d-ala italienesc, habar n-am cum le zice, nici nu-mi pasa, dar imi place si am voie), branza puturoasa (imi place la nebunie branza de burduf si orice alt sortiment de branza care pute a sosete murdare - sper sa nu va fac greata, dar unele chestii puturoase au un gust deosebit de bun, spre ex. salata de varza murata si alte chestii cu miros la fel de respingator), peste la gratar, sau o conserva ordinara de sardine in ulei, pot sa crantan la paine prajita pana mi se macina dintii si nimeni dintre colegii mei nu e deranjat de crantanit... OMG, chiar e Raiul pe Pamant... Mai mult decat atat, daca am chef sa stau desculta la masa mea, asa stau, si nu se indigneaza nimeni, daca vreau pot sa imi aduc un rand de haine in care sa stau la servici si sa plec de acolo la fel de fresh cum eram dimineata la prima ora; altii (asta mi se intampla si mie, nu mai spun ca-mi dadeam juma de salariu pe toale festive, ca era cu dress code si era de cacat sa ma prezint cu aceeasi bluza doua zile pe saptamana) se coc in aceleasi haine timp de tz ore, le mototolesc sub fund samd... Apa si cafea la discretie, n feluri de cafele, capuccino, latte cu rahat sau fara, nu-ti numara nimeni cestile consumate.... Nu am absolut nici o raspundere, trebuie doar sa fac corect ceea ce fac si atat, nu trag ponoasele nimanui. E o chestie la care visam de ani de zile si credeam ca asa ceva nu exista. Nu mi-am imaginat niciodata in viata asta ca poti vorbi tare, ca poti purta o conversatie personala in timpul programului samd... si nici nu am indraznit vreodata sa ridic tonul vocii. Aici toate acestea sunt posibile! Vorbesc cu fiul meu la telefon, imi veirifc mailul personal fara sa ma feresc sau sa caut un moment prielnic, daca am o problema medicala nu trebuie sa-mi fac n ganduri, ca ce zic astia daca cer o invoire de doua ore... Pur si simplu e un vis. Doar ca nu mi se mai spune "doamna Bazdac", mi se spune pe numele mic. Nu-mi pasa. Mai mult decat atat, plec la program! Nu mi s-a intamplat niciodata in toti anii mei de munca asa ceva... Putea sa se ia curentul, putea sa ninga, sa ploua, sa vina tsunami, muream acolo. Aici e suficient sa spun ca am o problema urgenta, nu trebuie sa dau detalii si sunt invoita... Problema e ca e la curu' pamantului, cum s-ar spune si e treaba mea cum ajung unde am treaba, dar este posibil sa capat invoire... Mai spun doar ca sunt si niste pauze de dezmortire (chestie total inexistenta pentru mine pana acum, nici nu concepeam ideea de a-mi dezlipi ochii de mail, fundul de scaun si urechea de telefonul de serviciu ori urechea de casca, nici macar pe tron) si ca lucrez numai intre femei care.... Stiti cum e intre femei. Ori te sinucizi, ori le sinucizi, dar la cat rahat am inghitit in toti anii astia nici ca-mi pasa, sunt imuna.

6 comentarii:

  1. Felicitari pentru post, desi e cam nasol ca nu este pe perioada nedeterminata dar ma bucur ca iti aduce bucurii marunte dupa care tanjeai, sper sa se rezolve si cu partea financiara si sa fii multumita pe deplin. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Saru' mana! Si eu zic la fel, dar vad ca a devenit o noua moda de cand cu schimbarile astea din Codul Muncii: nu-si bat cuie in talpa cu contracte pe perioada nedeterminata. Mai tare m-a deranjat minciuna, as fi preferat sa stiu treaba asta, dar asta-i acum...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce zici tu aici e super. Viata trebuie sa fie simpla, sa ofere fix nivelul de confort care sa iti permita sa RESPIRI! Si la job si acasa, si oriunde. Bravo! Ma bucur mult pentru tine si te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult de tot! Nici eu nu ma asteptam sa imi placa, mai ales ca dpdv profesional e o cadere, Sper doar sa tina. Va pup pe toti!

    RăspundețiȘtergere
  5. te ador pentru cum scrii :) nu stiu, dar parca ma vad pe mine uneori :))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Miuri - saru' mana, esti o draguta!

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...