Premiu: Libster Award, de la Amira

 

     Dupa cum am anuntat, am primit un premiu, Liebster, de la Amira... Pentru cine nu stie, premiile astea vin si cu niste cerinte, iar eu o sa le insir mai jos, si-o sa-mi dau silinta sa le si indeplinesc...

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei care ţi-a nominalizat blogul. Iacata ca Amira m-a numit, si sigur ca-i multumesc. O gasiti aici.  
2.  Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi. Nu vreau neaparat, dar si cele 11 intrebari la care voi raspunde se impiedica de mine. Eu nu pot decat sa ma laud, deci, daca-i musai, “ham”… 
   
        Lucruri despre mine – cica tre’ sa fie unspe, dar sigur o sa depasesc, mai ales ca si astea de dinainte, de la 1 la 11, tot despre mine sunt.
        Simtul critic – déjà il cunoasteti, sigur ca pot mai mult, dar voi fi catalogata drept rautacioasa [nu ca n-ar suna a rautacisme unele treburi], desi nu fac decat sa spun ceea ce vad. Imi place sa cred ca am haz (daca eu rad, e clar ca-i amuzant), uneori sunt lipsita total de delicatete si sensibilitate, uit de aniversari (sotul ma trage de maneca), nu prea-mi pasa de ale mele (in ideea ca daca nu prea ma intereseaza pe mine, poate nici timpului nu-i pasa si ma mai uita), o buna bucata de vreme nu am numarat anii impliniti (daca ma intreba cineva ce varsta am, raspundeam ca-s nascuta in ’81, asta poate si din lenea de-a face un simplu calcul, si din lenea de-a tine minte, plus ca e tare greu sa-ti amintesti de pe un an pe altul o cifra), si cred cu convingere ca poti ramane tanar, ca poti face mai mult decat iti permite varsta. La fel, nu prea cred in bariere impuse de varsta. Daca am chef, ies afara si joc sotronul chiar acum. N-o sa ma rad in cap, pentru ca tocmai ce-am luat mareata decizie de a-mi lasa parul sa creasca, dar as putea sa-mi fac un mot “palmier” in crestetul capului si sa circul libera pe strada chiar daca se holbeaza la mine juma’ de cartier. Nu prea ma intereseaza cum ma percep altii (sigur, daca viata mea ar depinde de asta, probabil ca as face un efort sa par erudita, educata, emancipata, e-e-e-e, sensibila, amabila, delicata ca o floare de lotus – nu mor daca spun papadiei “papadie”, desi imi place mult mai mult denumirea populara, numai cuvantul cu pricina ma face sa rad in hohote). Nu-mi plac “lipitorile” – persoane care au nevoie constant de ajutor (putin conteaza forma, ca-s bani, sfaturi, urechi, umar de plans pe el samd), desi ajut si eu pe cine pot, cu ce pot, dar sunt persoane care prefera sa scoata castane din foc cu mainile altora, nu prea isi bat capul cu probleme, apeleaza la altii, nu-mi plac persoanele care ajuta, fac cadouri, sunt “atente” cu gandul de-a te determina sa te simti dator sa le descurci/ ajuti la randul tau, nu sunt infumurata, dar nu-mi plac nici aia de pozeaza in sfinte moaste, modele de umilinta si modestie. Imi place sa ma plimb prin cimitir… E chiar liniste, primavera e mai frumos decat in Pismigiu, crucile spun povesti, plus ca a inceput sa-mi placa si mie coliva. Cred ca sambata o sa ma plimb si eu p-acolo, poate ma aleg cu ceva de pomana (asta daca oi avea loc de “profesionisti”).
3.  Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza;
   Intrebarile Amirei:
   1.Ce vise neimplinite aveti pana la varsta asta?
        Vise neimplinite? Pai, cand eram copil visam la o gramada de chestii, acu’, adulta, am cu totul si cu totul alta parere despre ceea ce visam atunci, deci… nu mai vreau ceea ce credeam atunci ca vreau, asa ca nu prea-s vise neimplinite pe lista mea. Si azi mai visez la cate-o chestie, dar sunt ceva mai realista, selectiva… Spre ex, mi-am dorit foarte, foarte multa vreme sa ma plimb cu ambulanta, sirena pornita, viteza, prioritate, depasiri spectaculoase, fast & furious & shit… tot tacamul. Mi se parea o treaba super tare. Iacata ca mi s-a indeplinit visul (nu spui in ce imprejurari pentru ca fac pe misterioasa si pentru ca am si alte motive), dar a fost naspa, pentru ca eu nu ma simteam grozav, sirena nu m-a ajutat deloc, ba, din contra, dupa ce ca-mi crapa capul, mi-a zdruncinat creierii si timpanele de era cutremur in bostanul de pe umerii mei, apoi viteza maxima pe drumul spre spital nu e trendy, mai ales cand te cam doare peste tot si ambulanta hurducaie si troncane peste gropi, capace de canal, sine de tramvai (iesi de acolo cu nervii zdrente), de simti ca-ti trece os prin os si toate oasele iti trec prin piele. Ah, si patul ala pe roti nu este deloc atat de confortabil cum pare la TV. Ma rog, lista de smiorcaieli e lunga, dar eu am priceput aluzia: tre’ sa fii destul de atent la ceea ce visezi, ori sa fii foarte explicit, pentru ca cinevaul ala care indeplineste dorinte, ori nu le indeplineste deloc, ori le indepliniste dupa instructiunile primite, si ori este o persoana destul de rigida si lipsita de imaginatie, ori se descurca cum poate si d-aia nu se stie ce iese. Deci, nu, vise neimplinite nu [prea] am, pentru ca n-am fost in stare sa trasez un plan amanuntit, si atunci am cam renuntat la diverse idei din motivul expus pe larg mai sus.
   2.Cum v-ati intalnit jumatatea?
        Cu forta si cu o pacaleala. Un coleg de facultate, bun prieten, ma tot ameninta ca intentioneaza sa-mi prezinte pe cineva, si se tot chinuia sa-si atinga scopul de cateva luni. Eu n-aveam chef, am evitat cat am putut, pana intr-o zi cand am fost pacalita si n-am mai putut. N-am mai putut sa evit ciocneala, of course. Si ce sa vezi, ca fix din seara aia am stiut ca e the one, asta de-l tot evitam. Acu’, si el zice ca a stiut tot de atunci ca e valabila si reciproca. Cert e ca nu ne-am despartit, ne-am si casatorit la un moment dat, si ne-am si multiplicat. Acum il evitam cu totii pe cel care s-a straduit sa ne prezinte…
   3.Cat de des va simtiti frustrat fata de alti oameni?
        Destul de rar, mai degraba o situatie imi da sentimentul asta, dar, de obicei, in timp ce ma smiorcai – in gand sau in scris, ocazional ma lamentez si cu voce tare – caut solutii.
   4.In ce context sunteti invidiosi si aveti rautati fata de altii?
        Cu invidia nu ma impac deloc, rautacioasa sunt destul de des: nu-i zi sa nu-mi treaca prin cap vreo traznaie legata de diverse personaje din anturajul meu. Sigur, am si o scuza: personajele respective sunt rautacioase, si atunci… merita (dupa aprecierea mea). De obicei pastrez rautatile numai pentru mine, ori cand nu mai pot si nu mai pot, le torn pe blog…
   5.Unde va vedeti peste 5 ani ? )))
        Sper sa fiu bine, sanatoasa, si eu, si ei… toti cei care inseamna ceva pentru mine, pentru ca fara ei, eu nu prea am rost. Mai departe de atat, sincer, nu stiu.
   6.Per ansamblu ce ati schimba la viata pe care o duceti?
        Soacra, dar sigur ca este o gluma. [So not!] Religia… Se leaga de pct. 1. Cine stie ce urgii atrag asupra mea in alta lume paralela si cine stie ce reactie in lant provoc. Cred ca ma descurc mai bine daca nu stiu ce vine, si iau lucrurile asa cum pica, daca-s stricate le dreg eu cumva, ma multumesc si cu ce am… Ce-a fost a fost, am invatat cate ceva, am facut multe alegeri neinspirate, care alegeri au atras dupa sine multe belele pe capul meu, uneori si al altora, dar mu cred ca as schimba ceva. Probabil ca si astea au avut un rost, poate azi n-as fi eu daca nu as fi facut si idiotenii… Iar zilele astea schimb casa, schimb mobile, aragazul, casa in care locuiesc e vraiste, casa in care urmeaza sa ma mut e vraiste… A propos: mi s-a spart geamul interior de la usa cuptorului, motiv pentru care n-am mai folosit cuptorul. Caut geam, gasesc geam, vreo 270 de lei. Bine, ajunge si la 280, sare… In fine, daca numa’ geamu’ mamei lui de aragaz e 270, imi iau aragaz nou :D
   7.Considerati ca este ok sa ne expunem vietile pe bloguri in mod public?
        Da si ba.  E imposibil sa nu te judece cineva, sa nu-ti evalueze viata/ faptele avandu-se pe sine drept etalon si alte chestii de genul asta. Din partea mea e ok, imi place sa-i citesc si sa-i descopar pe altii, dar nu tin neaparat sa stiu in ce cartier/ oras locuiesc, numele real, nu prea vad relevanta… depinde cat de mult iti doresti sa faci asta, cat rezisti, ce vrei sa spui. Eu inca nu-s pregatita si nici nu-s convinsa ca ar trebui sa-mi pun numele si adresa pe blog [stiu ce-au patit altii cu hateri, dereglati si cat de departe pot merge acestia].   Poate e nedrept fata de cei care ma citesc constant si nu stiu cum ma cheama si de unde sunt, dar cred ca se poate crea o legatura si fara amanuntele astea. Eu inca nu am curajul asta…
   8.Daca ati avea bani multi acum ce ati face primul lucru cu ei?
        As incepe vreo trei biznisuri la care ma tot gandesc de niste ani incoace, as face niste cursuri pe care astazi nu mi le permit, nu neaparat pentru ca nu am banii, cat pentru ca nu am timpul, cursuri care nu cred ca-s utile/ necesare, dar mi-as dori sa le urmez (niste vise, haha)… Cu alte cuvinte, as cumpara timp... ca sa am timp sa-mi irosesc timpul fix asa cum am chef. De fapt, as cumpara cu banii astia timp si posibilitatea de-a pierde niste bani, pentru ca oricat de bine m-as organiza, este o perioada atat de incarcata, incat o clona ar fi buna... Mai am si meteahna cu chitibusurile si p-aia cu "eu stiu mai bine, daca nu e facut un lucru asa cum l-as face eu, nu e bine", dar ma tratez. As schimba telefonul. Chiar vreau un telefon bun, si vreau net pe telefon. Si vreau si camera foto buna la telefonul ala, pentru ca de multe ori la lucru am avut timpi morti, as fi avut cate ceva de povestit pe blog, o poza de saltat, dar... n-avusei cu ce, maaaa.... Am mai pus eu mana pe cate-o coala de hartie sa scriu doua randuri (ma gandeam s-o scanez ulterior si sa fac o postare scrisa cu poza), dar... de la intentie la concretizare e cale lunga. Ala vechi s-a paradit, asta de schimb e un model antic, cred ca antena ii lipseste, dar acum nu-i pe lista mea de prioritati un telefon nou.
        Cred ca m-as incumeta sa fac si scoala de soferi, si as plati un instructor sa ma insoteasca la volan inca vreo doua trei luni dupa ce-as obtine permisul.
        In nici un caz nu as dona saracilor, homelesilor etc etc, in caz ca ti-ai pus intrebarea. Cu ei am alte planuri [in situatia in care as avea acei atat de multi bani], nu le-as da gratis nimic. Am dat o multime de obiecte pentru a ajuta alte persoane, dar de cele mai multe ori, acele persoane nu au apreciat obiectul, l-au luat ca atare, ca pe un bun picat din cer, desi acel obiect pentru mine reprezinta o suma de bani, si nu doar atat. Ma rog, ideea e ca e bine sa ajuti, dar nu cu bani…
   9.Unde v-ar placea sa traiti?
        Si aici e bine… cand nu e rau, dar cred ca-i valabil peste tot. Din Rai oricum ne-am carabanit cam cu coada intre picioare, si sanse sa gasesti Raiul pe Pamant nu prea sunt, deci… da, e ok si Romania. Desi mi-ar placea sa calatoresc si sa si zabovesc o vreme pe unde as umbla.
   10.Ati putea fi vreodata Iuda?
        Sunt tentata sa spun ca n-as putea, dar nu se stie… Bine, daca ma intrebi pe mine, o sa spun ca am luat cea mai buna decizie in contextual respective, chiar daca unii sau altii se simt nedreptatiti. Sau poate ma apropii de machiavelisme, nu de iudisme…
   11.De ce scrieti pe blogul personal, pentru rating sau pentru placerea proprie?
        Pfff… Rating nu cred ca am avut niciodata, de scris am inceput sa scriu atunci cand… eram pusa pe fapte mari. Sigur ca intre timp n-am uitat de la ce-am plecat, sigur ca intre timp m-am prins ca unele treburi nu-s chiar atat de usoare precum par... Mie imi si place sa ma aud vorbind, asa ca cred ca s-a extins treaba asta si la scris… Ma mai uit uneori la statisticile blogului, m-am prins ca am vreo 20, 20 si ceva de abonati/ cititori constanti, m-a batut gandul si sa inchid blogul [mai ales atunci cand am primit si eu niste mailuri dubioase rau, niste mesaje anonime amenintatoare, dar cred ca am luat decizia corecta atunci cand le-am citit si le-am sters fara sa clipesc si sa ma agit], dar am renuntat si la asta. Scriu si pentru mine, am amintiri frumoase, povesti frumoase (chiar daca subiectele atinse nu-s intotdeauna placute), si nu stiu cat vreau sa le spun tuturor, dar as vrea sa nu le uit niciodata, sa-mi amintesc permanent niste lucruri, sa corectez niste treburi, iar scrisul ma ajuta. Eu citesc si recitesc, si de multe ori sunt tentata sa sterg. E greu sa resist tentatiei, dar lectia ramane tot acolo, chiar daca uneori ma prefac ca nu s-a intamplat. De vreo trei luni am salvat in “nefinalizate” un fel de giveaway, cu niste marutisuri, nimicuri colorate, dar am renuntat la idée: am vazut la altii, mult mai potenti decat je intr-ale blogarelii, cam ce poate aduce un giveaway in materie de “abonati”, dar si ce dureri de cap poate aduce… Cat rezist, rezist, cand n-oi mai putea… sper sa nu ma loveasca si pe mine “lichidarea”.
   
   
   Setul nou de intrebari:
   1. Un proverb/ zicatoare/ cugetare care te reprezinta;
   2. Un banc sau o gluma;
   3. Ce inseamna "acasa" pentru tine?
   4. Blogul ti-a adus...
   5. Crezi in "puterea exemplului"?
   6.Cu ce iti ocupi timpul liber?
   7. Ce ai vrea sa schimbi/ imbunatatesti la cei din jur?
   8. Daca ai avea bani multi, ce ai face cu ei?
   9. Nostalgii?
   10. Ti s-a intamplat sa te umfle rasul fix atunci cand nu trebuie, si sa nu te poti abtine? Povesteste!
   11. Pe cine-ti vine sa strangi de gat atunci cand iti vine sa strangi pe cineva de gat?
4. Nominalizează 11 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i. (simbolic, sper că aţi înţeles); Asta o sa fie destul de dificil de indeplinit… ajutati-ma, va rog! Voi propuneti, eu execut.
5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure. Imediat ce indeplinesc pct. 4.
        Dupa cum vedeti, n-am fost in stare sa indeplinesc tot taskul, in parte din lipsa de timp, in parte din lipsa de inspiratie, dar revin atunci cand pot si completez…
   
   

    LE: Gata si cu cele 11 intrebari pe care trebuia sa le inventez... Acu' o sa va rog sa ma ajutati sa-l dau mai departe: cui?