marți, 5 martie 2013

Lipsesc, dar sunt prezenta

     Imi dau silinta sa tin pasul cu voi, chiar daca sunt destul de prinsa [vorba vine: sunt si prinsa, si pe drumuri]. Stiti ca-i foarte greu sa traiesti intre femei? De fapt, sa lucrezi [altii au ghinionul de nesansa sa traiasca inconjurati exclusiv de femei] intre femei este cumplit! Stiti ca-mi place sa ma laud ca-s pasnica, mare iubitoare de oameni si animale, pacifista bla, bla? Ei bine, uneori imi vine sa-mi strang de gat colegele... si sa nu mai dau doi bani pe principii si alte farafastacuri d-astea cauzatoare de complicatii [inutile, cum altfel ar putea sa fie complicatiile?].
Sigur, nu pe toate odata - nici n-as putea, pen' ca-s multe - ci pe rand, sa le dau ocazia sa traga aer in piept si sa se gandeasca bine la cat de frumoasa este viata asta, si la cat si-o complica ele si mi-o complica si innegureaza ele mie... Colegele mele sunt creaturi destul de placute si usor de suportat atunci cand nu au toane. Cand au toane, sunt destul de usor de suportat [mai ales daca le cunosti, cat de cat], dar cand fenomenul "bazdac" se repeta la nesfarsit, se schimba treaba, cu atat mai mult atunci cand, si eu, la randul meu, am toane... Are si rabdarea mea niste limite, pana la urma...

     Creaturile astea sunt zgandarite de orice: de vreme, de spatiu, de timp, de o culoare, de iarba, soare si mancare. Bine, vreo trei dintre ele sunt mari (cu tot respectul pentru persoanele iesite din tipare, astea de care zic, sunt si mari, si nesimtite). Una dintre ele ma scoate din sarite de multa vreme: este supraponderala, bate suta, la unu-cincizecisiceva de metri. Se plange ca-i grasa, ca respira greu, ca nu gaseste chiloti potriviti pe dosul ei, ca o tata de-a ei are vreo 5 kile (zic si eu, nu stiu cat cantareste, nici nu-s curioasa, dar ca volum, da, o tata de-a ei e cam cat un bidon d-ala de apa plata de 5 litri... Chestia e ca eu impart spatiul de lucru cu ea. Eu am 50 de kile, cred ca am depasit usor, caci ma tratez cu pita, slana, ceapa... In fine, chestii sanatoase. Colega imi reproseaza permanent faptul ca eu nu am problemele ei (transpirat sub torpile, oparit si alte fenomene de gen), am loc la masa, samd, drept care gaseste de cuviinta sa ocupe si spatiul meu (cica eu fac risipa). OMFG, fapt ca am un' sa-mi pun cotul pe masa, in viziunea ei este risipa... Ce vina am eu? Asa ca nu mai am loc nici sa-mi pun dosul pe scaun, pen' ca sub colega mea s-a rupt scaunul si s-a gandit ea ca aschimodia de eu poate sa sada pe scaunul ei paradit fara riscul de a-si rupe noada, asa ca a facut un schimb echitabil [in mintea ei "eschitabil"], a luat scaunul meu... Ma rog... Iacata ca astia din Parlament n-au nici cea mai vaga idee despre semnificatia luptei pentru scaun, niste cretini :D
     Zilele trecute a fost la nutritionist, s-a cautat pe la vreo 4-5 doftori, diferite specializari (s-a cautat "la glanda", "jos", inima, ma rog, s-a cautat si-n cur dupa usa, a iesit sanatoasa tun, s-a chinuit sa faca si o mamografie, si multe, multe alte analize pe care ni le-a descris amanuntit, desi nimeni nu dorea sa stie ce si cum si pe unde) si aia n-au stiut sa-i spuna de ce e mare (sau n-au indraznit de teama ca-i mananca capcauna asta). La nutritionist, n-a mers sa-l smechereasca, s-a prezentat cu analizele, s-a suit pe cantar, ala a evaluat-o si a intrebat-o ce, cum, cat mananca si... ei nu i-a placut raspunsul. De la ea am aflat ca nutritionistii sunt cretini. Zilele astea ii injura pe toti nutritionistii din lume, pen' ca toti au obiceiul prost sa te treaca la dieta, dar, in plus, ma boscorodea si pe mine ca-s slaba, si n-am problemele ei, si nu stiu ce inseamna sa traiesti cu tatele de 5 kile bucata samd, samd. Sincera sa fiu, cred ca nu-i zi in care sa nu-mi puna mingea la picior sa-i raspund si eu cu o obraznicie si rautate similara cu ale ei (bine, poate chiar mai rautacioasa, sunt capabila, dar ma abtin). O las in pace p-asta, o iert, Dracul imi vara alta sub nas. Greu sa rezist la provocari...
     E una de nu poate sa vorbeasca decat rastit, ratoit... P-asta o las intr-ale ei caci sufera cu "glanda", si stim ca in general "glandele" dicteaza toanele (glande, hormoni, toane, nu mai explic, pricepeti voi), asa ca are o scuza: cauze naturale... Acu' ea zice ca sufera de glanda oricui se mira. Doamne iarta-ma (daca vrei, nu te oblig), eu rad de ma sparg, numa' la gandul ca avem n glande, si tembela asta suna la o clinica sa-si faca programare la doftor. Aia de la receptie o intreaba ce specializare, iar tolomaca mea ii zice ca vrea sa-i ia glanda. Daca nu i-o luam noi inainte.
     Nu e zi in care sa nu se incaiere intre ele, si daca n-au cu cin' sa se incaiere, ma incaiera [si] pe mine... Eu de obicei ma fac ca ploua, bate saua sa priceapa iapa, dar iapa... Ntz. Sigur, nu va imaginati ca tac, imi mai scapa si mie cate una, se uita alea oblu la mine, eu la ele [cu privirea tampa] si depasim momentul... Nu de alta, dar nu vreau sa ma cert definitiv si irevocabil cu ele... O data din cauza ca la noi la job se poarta vrajmasiile pe viata, adica daca te-ai certat cu cineva [ori ti se pare ca te-ai certat/ te-a suparat/ etc], nu mai saluti, nu mai privesti persoana, o ocolesti etc etc. Cre' ca daca astea o sa tina de regula, o sa fie la un moment dat foarte liniste pe la noi, chiar mormantala... Sincer, eu nu cred sa le rabde p-astea pipota fara sa scoata ele o vorbulita, fara sa spuna o snoava, o barfa mica, o rautate... mai degraba o sa inceapa sa vorbeasca singure, dar de tacut e limpede ca n-o sa vezi.
     Va spuneam ca si mie mi-a venit randul la "botez". M-a balacarit una in vreo doua raduri, io, copil cuminte am tacut (nu de alta, dar inca n-am gasit nimic nou de lucru, nimic mai bun, asa ca nu vreau sa ma dea astia afara in suturi, ori sa nu-mi prelungeasca contractul, asa ca merg pe burta). Am injurat-o si eu, in gand, si am trecut peste, am inghitit galusca. Intr-o buna zi, mi-am uitat mancarea acas' si n-am avut ce sa-mi iau de la supermarket decat o parlita de conserva de peste (le-am urat intotdeauna, dar de foame as fi ros si pietre), cu paine... Si fix in ziua aia, lighioana care m-a "botezat" a poftit la conserva mea de peste. I-as fi indesat-o bucuroasa pe gat, cu tot cu tabla, dar ce sa vezi, incurcate-s caile Domnului, ca din pachetul aleia razbatea pan' la nasul meu miros suav de slana afumata. I-as spune de casa, dar era de porc. Facuta in casa, partial in casa, partial afara. Adica in casa - in bucatarie -  a sarat-o, uns-o cu diverse balarii aromate si condimentate, apoi afara, in afumatoare, supusa tratamentului cu acelasi nume, dupa care slana astfel tratata a fost lasata la vant. Cred, nu stiu precis, dar oricum, tre' sa stea la rece, mai ales ca nu-i fiarta. Acu' aia poftea la pestele meu de cumparat, cu e-uri, chimicale, cancer la cutie si alte belele, eu pofteam la slana de pe porcul ei. Si pe deasupra, eram si intepate (ea pe mine, eu pe ea). Cat sa rezisti? Am dat mana prieteneste, si am capatat si pita de Teleorman coapta la țest (țăst suna mai frumos, ca asa i se mai spunea acolo), si slana. Si sincera sa fiu, i-am iertat aleia toate pacatele, ca paine d-aia n-am mai mancat de vreo 15 ani... Cine n-a mancat niciodata nu stie ce-i aia, dar isi poate imagina (bunica mea din partea tatei facea minuni d-astea, si dupa ce-a murit saraca mamaie, mi-am adus aminte de toate neamurile posesoare de vatra si țest, numa' sa mai mananc un codru de paine d-aia). Nici in zilele noastre n-am reusit sa decid care parte e mai gustoasa: coaja sau miezul... In fine, dupa ce-am halit slanina (careia nu inteleg de ce-i zic astea sunca, eu sunca zic la alta chestie, la aia de am mancat-o ii zic slanina), am decis ca si colega asta a mea are niste parti bune, pe care le consum eu. Cu ceapa. Bine, de fapt partea ei buna este socrul, ca ala a preparat gustarea mea...
      O alta colega cu radacini adanc infipte in Teleorman aduce branza. De vaca. Uneori, de dragul smiorcaielilor mele, face efortul de-a prepara si branza de capra. E destul de greu, pentru ca n-are capre multe, iar caprele astea dau lapte putin, e destul de pagubos sa cresti capre (mananca mult, se caca mult, muncesti mult dupa ele, si dau si lapte putin, iar ca sa faci un kil de branza, bagi mai multi litri de lapte). Lapte putin comparativ cu o vaca, stii ca scoti o vadra de lapte si una de balegi, dar totusi, e o vadra de lapte, nu un flintic... In fine. Pe tanti asta atat de amabila nu vreau eu s-o supar, chiar daca si ea ma calca pe bataturi uneori. Mi-e mult prea draga branza, mai ales aia veche si mai fara sare, si credeti-ma, daca vrei sa pastrezi branza, ai nevoie de sare. Multa. Eh, eu vreau cumva pe dos: branza veche si sare putina, ca nu-mi place branza desarata... In fine, am gasit un compromis, sa-i dea D-zeu sanatate, ca face bine ce face, iar eu mananc bine.
      Nu-s de lepadat nici muraturile, mai ales cand sunt legume crescute in gradina proprie, ca pentru tine, fara ingrasaminte. Acu' sa nu va imaginati ca nu-s "ierbicidate". Cine zice ca nu foloseste ierbicide, insecticide si alte otravuri, si obtine productii serioase... Va mai urma.

2 comentarii:

  1. Deci... am asa o imagine faurita de tine despre cucoanele astea...pffff....dac-as fi buna la desen , le-as asterne mutrele pe o foaie.Esti belea, rad cu gura pana la urechi de fiecare data! La multi ani pentru azi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Saru' mana, la multi ani! Sa fii sanatosa, voioasa si energica, stiu ca ai treaba ;)!

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...