De meserie invitat...

     Fusei si eu invitata la o nunta de fite. Cand am primit invitatia m-am facut verde-albastra, nu de alta, dar era fix inainte de micul meu concediu, si stateam in cumpana ca magaru' ala din poveste, de statea cu paiele si apa langa el, decat ca avea o constrangere.
     La nunta trebuia sa merg. Bine, si "trebuia" asta e discutabil, ca dupa mine nu trebuia, se putea rezolva mai ieftin: doar cu prezenta la biserica, o atentie, o capsuna, o pupatura-n aerul de pe langa obraji, decat ca mama a zis ca-i musai. Bine, nici dupa mama nu ma luam eu, dar curiozitatea m-a impins sa merg si as fi chiar nedreapta daca as spune ca-i 100% vina mamei mele...

     Deci, iata-ma imbracata-n tol festiv, frechezuita toata, cu invitatia-n poseta, suita-n taxi cu directia "balroom Cutare". Cenusareasa, frate, ca io n-am mai purtat rochie de vreo 15 ani... [exagerez, da' cam pe acolo]. Ii si zic taximetristului "nene, faci ce stii si fix acolo sa ma duci, ca io prin partea aia de oras n-am calcat neam de neamu' meu si nu vreau sa gresesc locatia". A belit si ala ochii la invitatie, si fix in fata intrarii s-a postat. Coboara je din taxi, cu mutra de sarbatoare si zambetul de zile mari, mai belesc o data ochii la numele localului, trag adanc aer in chiept si-mi fac intrarea cu pasi siguri si tantosi. Mers de felina, ce sa mai...    
     Sigur ca ma priveam in toate geamurile sa fiu sigura ca toate cele-s la locul lor, si erau, cum altfel...
N-am ajuns nici prea devreme, nici prea tarziu, nu de alta da' stiam ca mirii au programata o sedinta foto intre "biserica" si "restaurant", m-am socotit eu ca s-ar putea sa se intinda cu pozele, deci am ajuns rezonabil de tarziu fata de ora precizata pentru potol, petrecere & dans.
     Si la intrare ce sa vezi? Doua zuzi de hostese. Cand le vad, zic in mintea mea ca e bine, o sa ma duca alea de manuta pan' la masa mea, n-o sa ma pierd cautand locul de pe bilet. Eh... si socoteala mea nu s-a potrivit deloc, ca dupa ce i-am dat aleia binete si i-am zis numele, aia senina imi zice ca nu-s pe lista si am gresit "evenimentul". Fah, esti proasta? Eu sigur n-am gresit evenimentul, mie n-are cum sa mi se intample asa ceva, sunt "analitica" (trust me, mie nu mi se intampla never ever)... Sigur ca nu-l gresisem, decat ca zuzi can' a verificat lista, a sarit niste randuri... M-am dezumflat toata numa' de la incidentul asta, in sine, in sensul ca mi s-a taiat cheful de party. Apoi cica tre' sa cheme mireasa. Ia sa vezi ce-am stat ca tuta in usa mutandu-ma de pe un picior pe altul ca nu venea nici dracu', disparuse si hostesa, se holbau ospatarii la mine... Vine mireasa sa ma intampine (asta era neam cu mine), si se scuza ca nu stie unde-i mirele ca ar fi venit si el. Ala fuma trei metri mai incolo, intr-un salon. Nu-l vedeam daca nu ieseau de acolo valatucii de fum. Zic in mintea mea "io-te, frate, ca i-am deranjat, daca stiam dadeam un telefon inainte" (nu de alta, da' au sunat de cinspe mii de ori sa le confirm prezenta, mai bine dadeam in scris ca vin, poate nu ma mai frecau cu telefoanele, desi acu', daca stau sa ma gandesc la cum s-au intamplat neste treburi, cre' ca au sunat atat de insistent mai mult sa ma convinga sa nu vin).
     Miroasa ii face semne disperate mirelui, ala mai trage un fum, stinge tigarea (cu parere de rau, se citea pe mutra lui) si vine sa ne salutam, tocam, felicitam (sincera sa fiu, l-am bagat in ma-sa de doua sute de ori, da'  tot l-am felicitat). Acu', dupa tucat, felicitat, astia s-au evaporat in fumoar si io am ramas ca toanta-n drum.   O intrebai pe hostesa cam pe unde credea ea ca-i masa mea (cand m-am lamurit ca nu-i rost de condus macar pan' p-aproape de masa cu pricina) si mi-a raspuns senina "dupa panou, in dreapta". Si uite asa am defilat eu cu pasul meu felin prin dreapta panoului indicat pana-n fundu' gradinii la masa care este, intr-o sala goala, strajuita numa' de ospatari si lampadare. Afar' de socrii de ambele parti, si nasi, nu mai erau decat ospatarii. Foarte amabili, cre' ca mi-au citit si ei pe fata starea de spirit, si m-am trezit cu o domnisoara draguta care nici ca m-a intrebat ce vreau, mi-a recomandat calduros cutare cocktail de la open bar (am apreciat faptul ca a precizat finut ca-i moca trascaul), iar eu i-am raspuns la fel de finut ca nu prea ma mai poate indulci nimic, asa ca ma bazez pe ea, si credeti-ma ca nu m-a dezamagit...
     La masa m-am trezit ca-s pusa cu tineretul fameliei, veri si verisoare... Draguta intentia, am luat-o ca pe un compliment, decat ca eu am treij' de ani si aia aveau intre 17 si 20... Am murit si-am inviat cre' ca de zece mii de ori ascultand-o pe nush ce verisoara (am uitat cum o cheama, o cunosc din povesti de famelie si din vedere, de pe la inmormantari) povestinu-si tineretea aventuroasa... M-a intrebat prietenul altei verisoare la ce liceu sunt de-am zis ca ori e chior, ori e deja beat, ori ma crede idioata, da' ce-i drept, nici io nu arat a treij' de ani, ca sunt si sfrijita, si mica la stat si inca nu pot purta o toala mult prea sobra pentru ca ar contrasta puternic cu statura si alura mea... Uite asa mi s-a imbunat oarecum pipotica, da' mi-a trecut repede.
     Asta-i momentul in care ma gandesc daca fac o postare foileton sau nuvela integrala... Vedem, ca mai e...
     No, vine la un moment dat aperitivul, asta insemnand ceasurile 22, poate chiar putin trecute... Si stateam in local de vreo doua ore bune, si tragic e ca numa' pe udeala. Cata apa, cat suc, cat cocktail slab alcoolizat sa bei... Burta mea se lipise de sira spinarii. Mi-era o foame de-mi scaparau ochii... Vazui in fata ochilor un platou mare, plin cu gustari: aspicuri, rulouri cu rucola, prosciutto, balarii, rulade, niste sosuri sparcaiate p-acolo, rosii umplute cu spuma de cocomarla, icre de nu stiu care, branzeturi fine... In trei minute platoul meu era gol. Nici decor nu mai aveam... Le-am halit pe toate, in nici un caz infulecat, decat ca-n loc sa-mi treaca, mi s-a facut si mai foame, de parca am mancat aer. Am socializat cu tantalaii aia, am studiat meniul, place-cardurile, decorul, am fumat trei pachete de tigari, da' tot mi-era foame... Nu era nici un colt de paine pe masa, fucking shit, ca ma indopam cu paine goala... Si in zona aia nu era picior de dugheana non-stop sa-mi iau macar o punga cu chipsuri sau pufuleti, sticksuri, orice...
     Lautarii (band-ul) canta de toate, coveruri, lautareasca, saltareata, populara, da' mi-era atat de foame, incat puteau sa o invie aia si pe Maria Tanase si eu tot dupa mancare m-as fi uitat... Am zis ca daca dansez, mai ametesc foamea, decat ca cineva a cerut cantece lautaresti... Nu stiu daca stiti, dar eu is mare fan. Eh, acu', daca puteti sa credeti asa ceva, la o nunta, abia inceputa petrecerea, aia cantau "Inel, inel de aur", si asta se intampla cam pe la aperitiv... Taraful a fost super, voci nemaipomenite, instrumentisti exceptionali, decat ca... neinspirat momentul. Astea cre' ca mergeau mai pe final, in nici un caz la inceput. Toata nunta m-am simtit ca la spectacol, nici ca m-a mai interesat mireasa, dansuri, socializare, abia asteptam sa mai "zica" astia ceva (a fost un solo la tambal de ti se facea pielea de gaina, nu mai spun de vioara, vocile, fabulos!), si nu m-am mai ridicat de la masa. Nici eu, nici restul invitatilor, afar' de nasi, socri, si miri.
Asa... Pe la vreo unspe, unspe si ceva, a venit si felu' doi, si si-au dat seama astia ca au uitat painea la aperitiv. Au adus pe masa enspe feluri de painici, cu seminte, fara, alba, neagra, numa' specialitati, de ma lesinase numa' mirosul. Nu mai stiu ce-a fost, dar tot putin mi s-a parut la foamea pe care-o aveam in glanda. Parca sa zic ca un salau cu un sos de smantanica cu ceva patrunjel si o garnitura de orez. Felul asta a venit pe un platou de cristal de nu stiu care (de foame chiar ca nu m-a mai interesat), mare cat toate zilele, si cu mancarea asezata pe undeva pe mijloc, de chiar ziceai ca-i foamete si se da cu ratia, dar nu-i nimic, am compensat cu paine. Pe moment mi-am linistit burduful...
     Am uitat sa precizez ca daca mergeam cu barbatu-meu, sigur nu crapam de plictiseala, dar cum el lucra, a cam trebuit sa merg singurica, ca n-aveam pe cin' sa iau, si p-acolo m-am gasit cu sora-mea. De dansat, aveam cu cine, ca doar era prezenta tarla de unchi si veri, decat ca nimeni n-avea chef de dans dupa "Saraiman" si "Pelin beau, pelin mananc..." Bine, si poate s-ar mai fi umplut ringul de dans, dar cum paseai pe ring, din neant se iteau vreo 6-7 puradei, la vreo 4-5-6 anisori, si care ba se lateau pe jos, ba se atarnau de picioarele dansatorilor, ori se strecurau pe sub fustele doamnelor facand tumbe si alte giumbuslucuri, deci, nu, n-au prea mai fost amatori de dans printre jaloane flotante...
     La un moment dat, nu stiu ce ora era, ca de foame si de plictiseala am varat telefonul in poseta, impreuna cu ceasul de la mana, a aparut si un ansamblu de dansuri populare care si-a facut damblaua vreo 45 de minute, desigur cu scurte pauze in care-si schimbau costumele, precum si dansurile. Si astia au fost oarecum interesanti, decat ca-n loc sa antreneze mesenii la dans, prestau niste chestii atat de spectaculoase, incat un muritor de rand nu poate decat sa stea, sa se holbeze la ei, si sa se intrebe cum dracu' au invatat aia sa se miste asa. Miscari imposibil de reprodus fara un training specializat... Deci, alt rateu: mesenii nu s-au ridicat, au stat pe scaune si au aplaudat ca la spectacol. Cred ca daca alegea un soi de interactiune intre dansatorii profesionisti si public, si un dans ceva mai accesibil, nu mai statea nici dracu' pe scaune, pentru ca toata lumea fremata, si de plictiseala, si de foame, din cauza intervalului mult prea mare dintre felurile de mancare (si care interval s-a marit pe parcurs).
     Ah, si sa nu uit de pozar; nu stiu cine ma-sa era, ca avea si vreo doi asistenti, un fitos d-ala arogant, cu aparate d-alea sofisticate cu niste obiective de ziceai ca-s imprumutate de la NASA, de nu stiai daca-ti face poza sau radiografie, cu camere cu trepiezi, reflectoare, paravane si umbrele, da' sa dea dracu' daca au avut ceva de impartit cu invitatii: au pozat numa' mirii, nasii, socrii [sigur, aici ma gandesc ca mirii au cerut ceva anume]. Cand invitatii soseau la restaurant, mintea mea zicea ca era bine sa stea la intrare macar unu' dintre tolomacii aia, cel putin, pentru impresie artistica, decat ca aia pozau farfuriile goale, aranjamentele de pe mese, decorurile... Am si eu o poza facuta de sor-mea cu telefonu', ca aia n-a crezut ca o sa ma imbrac eu in rochie, si a zis ca daca vede asa ceva, imi face poza, ca e un eveniment unic si irepetabil (ah, deci am mintit mai devreme: m-am imbracat in rochie la nunta mea, acu' cre' ca vreo... multi ani, ca n-am stat sa-i numar, dar si atunci am vrut sa port pantaloni, doar ca a inceput mama sa boceasca si am zis ca decat sa vad vreo nenorocire, mai bine port o parlita de rochie, ca n-o sa crap, plus ca barbatu-meu se minuna si el de caposenia mea, chit ca stia ce ia, si cand, in sfarsit m-a vazut in rochie, se minuna ca de sfinte moaste).
     Mnoh, cu greu m-am dezlipit de pe scaun la nu mai stiu ce dans d-asta antrenant, mult dupa miezul noptii. Mai mult am stat afara si am facut schimb de carti de vizita cu alti invitati, am discutat pe diverse teme... si cam atat, pen' ca la un moment dat a inceput sa ploua, s-a facut si frig, si afara, si in sala, mai ales ca in sala functiona aerul conditionat, si era mai frig decat afara, de mi se invinetisera picioarele si ajunsesem sa ma invelesc cu fata de masa si sa cer de la bar "incalzire". Am epuizat si tot stocul de servetele din poseta, ca de frig eram cu mucii in barba, infometata si plina de nervi.
     In sfarsit, la un moment dat am decis ca-i cazul sa ma evapor spre casa, da' sor'mea, cica sa mai stam, ca nu se face sa te cari atat de devreme de la o nunta. Eu ii tot ziceam sa plasam plicul cuiva, mire, mireasa, nasi, whatever, sa chemam taxi si s-o intindem, si taman atunci se gaseste sor'mea sa-mi zica ca nu se face... fata, ii zic, e doua noaptea, mie mi-e foame de-mi crapa ochii in cap, mi-a scazut glicemia, mi-e somn, m-am plictisit, mi-e frig, mi s-au invinetit picioarele de frig ce e, nu-mi vine nici sa ma scol de pe scaun sa ma duc sa ma p*s, hai dracu' sa dam plicu' asta cuiva si sa ne caram, ca mi se duce si bateria, si nu mai am nici cu ce sa chem taxi, ca m-am jucat pe telefon de l-am capiat (am sters contacte din agenda, mesaje, aplicatii inutile, m-am jucat Metal Defense, Candy Crush), vreau sa mananc, o saorma, servetele, orice... Cat s-a coit asta pan' sa se miste ea, anunta tambalagiul ca s-a furat mireasa. Am injurat-o pe sor'mea de-am trecut-o Prutul, cre' ca ajunsese pan' la Amazon traversand oceanele de injuraturi, noroc ca nush ce dracu' au cantat aia si m-am pomenit si eu cantand. De foame, nu de talent, si voce, ca n-am in dotare treburi d-astea... Ala a fost momentul in care invitatii (cei putini, ce n-apucasera sa plece pana atunci), s-au albastrit la fete...
     Am dansat cu nush ce unchi, aluia ii scaparau ochii de foame si ma intreba daca nu stiu cand mancam, nu stiu, nene, ca daca as sti, clar ti-as spune, daca vrei comandam o pizza, stiu eu pe unii care livreaza la orice ora... Pe la vreo trei, a venit si felul trei, dar jur ca nu mai stiu ce era. Posibil sa fi fost o friptura... S-a intors mireasa, dupa indelungi insistente din partea publicului spectator, timp in care o alta multime de invitati se mai evaporase, nici ca m-a interesat ce-au dat aia la schimb, dinspre partea mea puteau sa n-o rascumpere, oricum a fost ca si cand n-ar fi fost; intre timp au adus aia si niste sarmale, pe repede inainte pana nu pleaca chiar toata lumea, si zau ca as fi mancat si pietre, dar sarmalele au fost un fiasco total, grase, unsuroase, acre (poate daca troscaneam ceva tarie mergeau mai bine, dar cum n-am servit, si nici n-am vrut sa fac un carcalete de trascauri cu vin, votca, tuici, si alte spirtoase, sarmalele alea grase si gretoase, si acre, n-au mers deloc), mi-am luat inima in dinti, am abordat mireasa, i-am varat plicul pe gat, am felicitat-o si i-am zis ca tre' sa ma car si-mi vine taxiul. Cre' ca ala a fost al doilea si ultimul moment in care m-am intersectat cu vara-mea (aka Mireasa), si fix atunci a apucat-o sa ne spuna ca, vai, ce rau ii pare ca n-a avut timp sa socializeze si cu noi [nu c-ar fi socializat prea mult cu invitatii]. In fine, ne-am carabanit, si iata-ne in taxi... Eu lesinata de foame de ziceai ca suntem in timpul razboiului. Abia asteptam sa ajung acasa si sa dau iama prin frigider...
     Pe scurt, a fost o nunta scumpa, cu decoruri scumpe, mancaruri scumpe,o echipa de fotografi si cameramani de ziceai ca se toarna un film, formantie, dansatori, dar atat de prost organizata incat la felul doi jumatate din invitati plecasera. Deprimant sa vezi o sala atat de mare si atat de pustie. Am mai auzit si povestea ca organizezi nunta pentru tine, cum iti place tie, dupa gustul si visele tale, da'n pana mea, cre' ca mai bine isi facea nunta fara invitati, desi nici aia n-au fost prea multi la numar, cred ca vreo 80 de persoane.