Haide sa-ti arat...

      Cu vorbele astea m-a agățat o don'șorică în supermarket. În general sunt amabilă, primesc pliante, mulțumesc cui mi le-a dat, chit că trei metri mai încolo ajung în coșul de gunoi. De data asta dădeam târcoale pe la raionul de cosmeticale, și mă trezii cu tanti asta itită de printre rafturi, atât de sigură pe ea, încât aproape că mă luase de mână să mă ducă să-mi arate. La naiba, că m-a și speriat...

      Eu patrulam p-acolo și căscam gura după ceva anume, și zuzi asta m-a abordat atât de brusc, de nu știam dacă vrea să mă placheze, să mă pupe, să ne luăm la întrecere prin magazin... Voia să-mi arate nush ce minunăție de "serum" care "lipește" părul. Mă rog, ea a zis că "repară", eu așa-mi traduc. Nici marca n-am reținut-o, deși am avut răbdare cam două minute să-i ascult predica, dar cele cam două minute au expirat când zuzi mi-a vârât produsul în coș. Ținea și ea de coș cu mine, eu mă mutam doi pași mai încolo, țup și ea, ca iepurașul, doi pași după mine. Mă gândeam că-n ritmul ăsta poate o car pân' la casa de marcat, apoi îi pun cumpărăturile în brațe și-o las să mi le ducă acas', dacă tot vine după mine și trage de coș de zici că-i al ei.
      Fata babei, tu poți să-mi vâri ce vrei tu în coș, și există câteva posibile urmări: ori te trezești că-ți vâr eu ceva-ul în sân, că doar n-o să dau cu el după tine și să-l plătesc de nou, ori îl duc eu înapoi la raft, asta dacă nu mi-e prea lene, și-l las pe unde nimeresc, ceea ce se traduce în muncă suplimentară pentru tine, că tre' să bușlui prin magazin să recuperezi stocul, sau îți zic de dulce cu toată dulceața pe care o am în dotare și tot nu cumpăr chestia aia.
      Cu abordarea asta nici că mă interesează ce vinzi,  poa' să fie cel mai bun produs din lume, panaceu universal. Suplimentar, dacă aș fi avut și timp, și chef, îți povesteam că pentru fire despicate, tocite, arse, nu există alt leac afar' de foarfecă, dar bănuiesc că nu te interesează convingerile mele. Și, nu, nu ne cunoaștem de niciunde: te rog nu mă tutui...