marți, 24 septembrie 2013

I am so special...

     Azi iar am bazdac. Bine, de fapt e un bazdac prelungit, asta daca nu m-o fi lovit amok-ul. Fusei la cumparaturi, as usual. Daca-s cu jumatatea, are si omul rabdarea lui sa se plimbe cu mine printre rafturi, sa cerceteze, sa consilieze, da' la un moment dat, cumparaturile noastre ne despart drumurile. El se duce in traba lui la gadgeturi si alte trestii, eu intepenesc fascinata pe la detergenti, cosmeticale si balarii. Stabilim un punct de intalnire si o ora, si uite-asa suntem happy amandoi: nici eu nu ma plictisesc, nici el.

     Ma invarteam pe la cosmeticale si nu stiu cum se face ca da peste mine o fosta colega. Rar ma bucur de o intalnire intamplatoare cu vreo veche cunostinta, da' pe asta cand am vazut-o, chiar ca m-am facut verde-praz de bucurie. Ma gandeam ca poate am bafta si nu ma recunoaste, da' nu prea ma ajuta fata... Cat m-am invartit p-acolo am cules ce-mi trebuia, da' nu mai scapam de asta. Daca doar se invartea si ea cu mine si dansam printre rafturi era ok, da' nu stiu de ce simtea nevoia sa si vorbeasca. E atat de speciala si cu nevoi atat de speciale ca n-a gasit nici sapun, nici sampon, nici chiloti, tampoane, nimic... In 20  de minute de fosgaiala am aflat ca are cateva sensibilitati, nu multe... Niste maruntisuri care-i fac viata atat de grea... Ma intrebam ce bolesnita misterioasa a lovit-o, ca la prima vedere nu parea ca trage sa moara, parea chiar vie...       Mi-a pus mandra vreo doua creme in brate, cica sa ma uit si eu la eticheta... M-am facut ca ma uit (ma intrebam de ce naiba nu cata pe net, ca doar se gasesc toate cremele, cre' ca nici n-apar bine, ca lista de ingrediente e despicata-n 16, nu c-ar fi rau), decat ca zuza asta chiar avea de gand sa o ajut sa le cerceteze acolo, pe loc, iar eu n-aveam chef, naibilui, n-am mai vazut-o cre' ca de vreo sapte ani, si asteia ii ardea sa buchisim puricii aia. I-am zis ca-s chioara, credeam ca scap. Mi-a tinut teoria chibritului cu doctori, vitamine si naiba s-o ia. Si la un moment dat, taman cand credeam eu ca-i concentrata, nu ma vede, hai s-o intind, se gaseste sa ma intrebe ce mai fac. Zic: iaca-s suparata tare ca plantele mele d-acas' s-au umplut de paraziti si caut un insecticid. Nu stiu de ce, da' acu' s-a inverzit ea... Nu intentionam sa i-l dau ei sa-l bea, dar asa am scapat de ea. Si ca tot veni vorba de plante, s-au umplut toate de niste puricei mici-mici, de nu esti sigur ca vezi ce vezi, saltareti, care au imbacsit pamantul. Eh, pamantul pe care l-am cumparat era contaminat cu lighioanele astea. Si, ca sa fie tacamul complet, cactusii s-au umplut de cosenile -nu va radeti- un soi de omizi mici-mici, cu blanita alba. Sunt dragute, decat ca-mi omoara plantele. Am dat o poala de bani pe niste chestii care cica le nimicesc, da' bag de seama ca astea s-au ingrasat pe banii mei. Acu' trec la leacu' clasic cu macerat de tutun [si taman p-asta il ocoleam, ca cica arde planta].
Cum gonesti un pisalog? Cu chimicale...

Un comentariu:

  1. :)) Si eu ma mai ascund de cunostinte prin magazine, nu s-au tinut scai de mine dar nu stiu..cred ca sunt eu ciudata nu imi place sa ma deranjeze nimeni de la cumparaturi....:))

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...