Gandeste pozitiv (despre ipocrizie si altele*)?

     Zilele trecute s-a apucat fiu-meu să experimenteze cu o ștampilă pe pereții mei albi. M-a apucat așa o furtună pe dinăuntru, încât îmi venea să urlu pe dinafară. Acu', nu știu cum să zic, da' în același timp mă gândeam că e posibil (mai mult ca sigur) să mă fi văzut pe mine când am încercat să înfășor o bucată de dantelă pe un trafalet: mi se năzărise să fac sufrageria stil Louis al coișpelea, ăla de era cu danteluțe și fundițe și alte marafeturi d-astea înzorzonate și cum n-aveam rolă cu model, improvizam eu una cu ce-aveam la îndemână.

     Mi se păruse mie că se potrivea cu înfloriturile de pe fotolii... Bine, nu mi-a ieșit chiar grozav manevra, tre' să mai încerc. Da' dacă io am voie să fac ce-mi trazneste prin cap, el de ce n-ar avea voie să încerce? La mine de ce e treabă serioasă, și la el nu-i? În fond, la el rata de succes, nivelul de satisfacție >>> 150%, la mine e mult sub zero, pentru că orice mi-ar ieși, tot mi-ar părea pocit și aș strâmba din nas... Oricum dintre noi doi eu aș fi singura care ar repeta experiența, până termin proiectul, până retușuri, până-s mulțumită, iar el cu siguranță ar face-o o singură dată și apoi pas, pentru că e-n căutare de noi provocări.
     Mi-aduc aminte o fază de prin liceu, ba nu, primul an de facultate: renovaseră ai mei una dintre băi, decât că nu știu de ce, afar' de pisică nu o folosea nimeni. Taman ce o culesem de-un Sfânt Ion de pe bulevard. Poftea la cafea! Auzi tupeu: era în stare să-și vâre capul în ibricul cu cafea fierbinte... În fine, pisica aia se suia pe colac și țuruia acolo. Am descoperit treaba asta la câteva zile după ce-am adus-o acas': ea era constipată și cu ochii bulbucați de efort, mie-mi tremurau zgaibaracii și eram cu ochii bulbucați de spaimă: cine dracu' țuruie la noi în budă la cinci dimineața? Mama și tata dormeau, sor'mea idem, eu nu eram pe budă, deci cine dracu' era? Am luat tigaia de coadă și-am purces tiptil în expediție... Era pisica...
      Când m-am prins eu că toată lumea preferă ailaltă baie, am arestat-o eu p-asta, și a devenit atelier de creație... Mi-am cărat acolo toată recuzita și m-am pus pe desenat. Mi-a ieșit un soi de junglă cu liane, papagali, orhidee, ferigi și cocotieri. Nu prea aveau ei ce să caute în peisaj, da' dacă asta mi-a venit să desenez... nu te pui cu ce-a vrut să zică poetul nerecunoscut. Am avut model o pagină din atlasul botanic și niște timbre (seriile alea coreene cu papagali și orhidee). În două săptămâni pictasem toți pereții, da' să nu credeți că m-am oprit. Stăteam închisă acolo și desenam, adăugam, retușăm, completam... când au vândut ai mei apartamentul mie mi-a părut tare rău că las desenele acolo...
     În fine, și uite-așa l-am prins pe Bâzdâcel cu creionu' forând în tencuială. Acu', și io am desenat pe pereți, și sor'mea, era culmea să nu-l las pe el (ce naște din pisică...). Și dacă tot îl las, măcar să-l învăț tehnica: nu apăsa prea tare, copile: nu vrei să râcâi gletul! Ce-i aia glet? Explicăm copilului ce-i aia glet... Și de ce nu vreau să-l râcâi? Pentru că îți pun în mână canciocul și mistria și te apuci de gletuit... Copilu' nu s-a speriat neam, ba și mai tare-i scăpărau ochii...

*altele = fiecare pricepe ce vrea