marți, 16 septembrie 2014

Student la una minus una... si barfe (luuung)

     A venit și ziua întâlnirii flăcăului meu cu școala. El destul de încântat, eu traumatizată, tasu exasperat. Despre cel mic n-am ce povesti afar' de faptul că-i încântat, mulțumit; despre tasu n-o să povestesc decât că era mult mai emoționat decât fiul (care fiu, era doar nerăbdător și curios), de ziceai că merge el la școală, nu cel mic. Despre mine... Tre' să spun că am adunat o mulțime de temeri, mai ales după ce-am tot auzit de pe la alți părinți, povestea cu "doamne" care mai de care mai cu moț. Am cunoscut-o și eu pe doamna lui fiu-meu și-am rămas cu o primă impresie foarte bună, mi-a șters pentru moment toate prejudecățile și ideile încolțite în minte.
     Ce m-a dezamăgit... părinții. Nu toți, doar majoritatea. Nu puține au fost momentele în care mulți părinți au uitat că nu-s singurii părinți, la fel cum au uitat că nu-s doar copiii lor în clasă/ școală.

     Învățătoarea a fost foarte bine pregătită, a venit cu orarul, regulamentul intern, niște formulare gata printate, părinții doar să bage la cap și să completeze, a venit și cu un set de manuale și caiete, a anunțat că a studiat deja cam tot ce se află pe piață și a ales ceea ce a considerat că respectă programa, și are avizul ministerului, deci, nu mai era loc de întrebări ori alte comentarii. Sigur au fost voci care au contestat alegerea, deși n-aveau idee ce conțin șamd, pen' că la școala unde învață veverița lu' vecina de la trei au ales xyz... Când s-a discutat pe marginea orarului, "religia" a provocat mari discuții, de altfel inutile, din moment ce chiar dacă nu dorești ca odrasla ta să fie notată la "materia" respectivă, prezența la oră este obligatorie, deci tot aude ce se discută... Deja discutau despre dogme șamd, vreo 15 minute au tot purtat discuții aprinse... Pe urmă, s-au legat de madama de engleză, ăștia care deja știau ce-i prin școală, că nu e bună, că e în vârstă și are idei crețe și atitudine de babă comunistă... iar discuții aiurea-n bancă (a propos: tare chinuită am stat în băncuța pentru pitici, am stat chircită și cocoșată, m-am simțit ca un fel de Gulliver), pentru că nu le-a convenit nici un nume, dar fiind doar acele trei persoane... ce atâta vorbăraie, una dintre ele tot o să ajungă la clasă...
     Manualele și caietele de lucru costă... 48 de lei, mă așteptam să fie mult mai scumpe, că doar așa umblă zvonuri peste tot, iacă nu-s, uniformă n-au, doar cămașă albă, fustă/ pantaloni negri ori bleomărine și gata bâlciul: mai mult decât rezonabil, am primit și o listuță cu necesarul de rechizite, care vor rămâne în clasă, fiecare copil cu recuzita lui. Super organizată doamna, nici n-aveai ce întreba în plus, dar, cred că-i o lege nescrisă, să fie și d-ăștia care fie chiar sunt bătuți în cap, și întreabă... întrebări tâmpite, fie simt nevoia să se facă remarcați cumva și se lipesc de to'ar'să precum marca de plic...
     Pe urmă, s-a oferit una să strângă banii pentru comandarea manualelor, alta cerea să avem casier oficial (și aici s-a oferit cineva, că cică are studii economice și se pricepe), dar am înțeles că nu-i nevoie, există un fond creat special pentru dotări și alte chestii, și nu trebuie decât să direcționăm 2% din impozit, alte cerințe nu sunt. Unul s-a oferit să-i printeze doamnei toate materialele de care-ar putea avea nevoie (deși, din moment ce doamna a venit cu o mulțime de foi gata printate, era evident că are unde), alta a anunțat că soțul dumneaei are profesională la birou... altul a întrebat dacă n-are doamna nevoie de perdele sau covor la clasă (eu am crezut că glumește, dar omul vorbea foarte serios, și chiar insista)... wtf? De ce or simți nevoia să ofere niște servicii care nu au fost cerute, sunt atât de serviabili și insistenți... și pe urmă îi auzi cum se plâng că peste tot "se dă"/ "se cere", că fără șpagă nu mai faci nimic...
 Am asistat și la o paradă de funcții pompoase și locuri de muncă care mai de care mai poleite (căcarea lumii-n șapte acte, și două bis), o paradă a telefoanelor deștepte și a tuturor concepțiilor care v-ar putea trece prin cap, una dintre principalele griji fiind înființarea unui grup pe feisbuc, de unde au apărut și taberele pro și contra feisbuc, etalarea motivelor... etalări peste etalări, de studii, diplome, joburi, etalări de PCR-uri, dacă se întâmpla să menționeze doamna un nume de profesor din școală, se găsea câte un părinte care să spună că-l cunoaște, eventual că au fost împreună la pescuit ori pe la vreo chermeză, că-s vecini de bloc/ stradă/ consăteni cu care văr de-al nuștiucâtelea grad, să prezinte cv-ul ăluia, și câte și mai câte, dacă doamna prezenta o disciplină, se găseau cel puțin două trei mămici care să spună că au participat la nu știu ce workshop cu tema respectivă și că știu și ele, ba chiar îi explicau învățătoarei ce presupune chestia aia... deci cre' că trei sferturi dintre cei prezenți erau cel puțin la fel de capabili precum doamna să-și pregătească odraslele, ba chiar au cerut o evaluare a aptidudinilor odraslelor, că doar tre' să știm de unde plecăm și ce nivel are fiecare (cred că voiau doar o confirmare că ai lor sunt mai buni, mai frumoși, mai deștepți, doar provin din părinți campioni, cu pedigree, o recunoaștere oficială a ceea ce ei știu deja, da' tre' să știe și restul lumii cu cin' se amestecă)... de ce i-or mai fi adus în școală dacă-s atât de bine pregătiți, și de ce n-or fi chiar ei în locul doamnei din moment ce toți sunt atât de dornici s-o învețe pe to'ar'șa cum să predea și ce...
     Nu înțeleg de ce, dintre toți cei de față, foarte puțini au avut răbdarea să asculte ce-avea de spus singura persoană care trebuia, voia, putea să le ofere toate informațiile de care aveau nevoie, la fel cum nu înțeleg de ce majoritatea celor prezenți a simțit nevoia să comenteze pe marginea defectelor sistemului de învățământ, tratând-o pe învățătoare ca pe-o sărăntoacă/ cerșetoare neputincioasă cu multiple obligații ce decurg din calitatea ei de salariat la stat. La fel nu înțeleg de ce simțeau nevoia să ofere și să se ofere să presteze ceva, în condițiile în care nu li s-a solicitat nici un fel de serviciu... Sigur, fiind abia la început, sunt șanse să se schimbe situația, dar prefer să gândesc pozitiv, nu aș vrea să gândesc că doamna doar testează terenul să afle cine, ce și cât poate... da.

2 comentarii:

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...