marți, 28 octombrie 2014

Da' de ce?!

      Despre nesimțire și tupeu, ignoranță, răutate... ce-ar mai fi de spus?
      Zilnic se întâmplă să trec cu vederea mici incidente pentru că eu aleg să le ignor, am considerat că nu-i cazul să fac vâlvă. Da' nu cred că este cea mai bună alegere, deși există riscul să dau peste tâmpiți dispuși să se ia la bătaie pentru o chestie minoră...
     Cum e la metrou, de iegzemplu. Se deschid ușile în stație. Unii coboară din metrou, alții vor să urce. Sau în magazine. Mi s-a întâmplat să vreau să ies dintr-un magazin, și când să deschid ușa să ies, mă trezesc cu câte unu', ori câte una, că intră peste mine, ba-mi mai și aruncă o privire galeșă în care citesc "ce dracu' stai ca vaca în ușă". Păi stau, vaco, sau boule, pentru că eu ieșeam din magazin, iar tu ai decis că-i cazul să intri în același timp cu mine, tot eram acolo și țineam ușa deschisă. Sigur, aș fi putut de fiecare dată să mă răzgândesc și să laș ușa să cadă peste nasul ăluia care a forțat intrarea, dar n-am făcut-o. Ar fi cazul să încep, din moment ce aparent sunt atât de desuetă încât să cred că se mai ține cont de regula priorităților...

     La metrou, aceeași poveste: toată lumea care vrea să intre, șade frumos bulucita în fața ușilor, parcă-i zid la loviturile de unșpe metri sau grămada de la rugby, așa că de cele mai  multe ori cei care vor să coboare nu au unde să pășească fără să-i îmbrâncească p-ăia care vor să urce. Da' de ce să nu te miști, nu-i vezi p-ăia că ies, și-s mulți? Chiar îți place să se frece toată lumea de tine, să te împingă în încercarea de-a ieși dracului din metrou? Îți place când ți se întâmplă ție treaba asta? Mă întreb ce se întâmplă dacă se dezlipesc de locul ăla, pierd metroul? Nu mai spun că dacă e unul stingher care vrea să coboare și stă în fața ușilor, cum s-au deschis ușile-n stație, ăla nu apucă să facă un pas, deja au dat năvală peste el ăia de pe peron. Nu s-a întâmplat să vedeți pe câte unu' cum se zbate să iasă din metrou printre două șiruri de năvălitori, și iese jumulit, cu hainele jumulite, în dezordine, vai steaua lui (sau ei), de zici că a venit de la bătălie, nu dintr-un mijloc de transport în comun? Ce se poate întâmpla dacă stau locului 2 secunde, cât iese ăla? De ce trebuie să te înghesui, să te smucești și să împingi, să se lase cu înjurături, nervi? Uite d-aia...
 Și îmi mai plac ăia care-și aprind țigările în timp ce urcă treptele spre iesire. O da, e o plăcere să primesc în ochi fum, scrum, să-mi pută hainele și părul, eventual să picemucul și să-mi pârlească hainele. Cât de bou să fii să vezi că-ți bate vântul din față, e curent, și tu să-ți aprinzi țigarea? Ori ești bou, ori ești nesimțit, te doare-n cur că scrumul tău zboară pe fața mea, nu te duce mintea că... Iar eu ce tre' să fac? Să tac și să mă fac că n-am simțit? Să te iau de guler și să dau cu tine de pământ? Să-ți sting țigarea pe haine, în urechi?
     Spre școala unde învață fiu-meu există o singură străduță de acces, foarte îngustă (deservește doar școala și celelalte clădiri din asamblu). Pe-o parte sunt parcate câteva mașini, pe cealaltă parte nu există un trotuar, este gardul grădiniței de lângă. În curtea școlii se poate intra pe o singură ușă, așa că timp de câteva minute este coadă de ambele părți ale acelei uși.
     Și dacă am ajuns până aici, ce credeți că lipsește din peisaj? O mașină de teren! Ei bine, nu lipsește: sigur că există acea persoană ambițioasă, perseverentă, care-și dorește să-și ducă odrasla până-n poartă, dar nu pe jos, ci pe bancheta din spate... Sigur, dacă ăsta vrea să ajungă la școală, mai sunt și alții ca și el. Da, sigur, o să spuneți că se grăbește să ajungă și la lucru. Îi ia zece minute să intre pe aleea asta și să parcurgă 50 de metri cu mașina până-n poarta școlii, și tot atât să iasă, dar dacă ar merge pe jos, i-ar lua trei minute. Cei care vin pe jos nu au pe unde să treacă, ori unde să se ferească din calea mașinii, pentru că aia-i strada, alta nu e... Refuz să cred că dimineața nu sunt locuri de parcare în preajma școlii, astfel încât să-și ia odrasla de o aripă și s-o conducă până în curtea școlii, ori a grădiniței, ori a creșei, ce dracu' o mai fi p-acolo, dar omul nu vrea să-și dezlipească fundul de scaunul mașinii, probabil că nu mai știe să-și folosească picioarele pentru mers, ci doar pentru pedalat.
     Pe urmă părinții și bunicii: școala are o singură ieșire. Faceți socoteala: sunt 8 clase a a câte 30 de copii (la pregătitoare), nu știu restul câți sunt, și toți termină programul la aceeași oră. Imaginați-vă ce e în curte, câți părinți, bunici și alte neamuri își așteaptă odraslele să iasă pe aceeași ușă. Cât de mult îl duce capul pe ăla care și-a recuperat progenitura și se oprește la piciorul treptelor s-o întrebe cum a fost la școală, în timp ce pe aceeași ușă continuă să iasă copii din școală. Nu pot să nu mă întreb cât de vacăbou tre' să fii să nu te muți doi metri mai încolo? Și culmea, pe ăștia i-am auzit comentând nemulțumiți că-i prea mare înghesuiala. WTF, ce-i cu înghesuiala când chiar tu ești unul dintre motivele buluicelii ? Asta-i momentul în care încep să mă gândesc că ăștia pe care i-am boscorodit mai sus sunt nesimțiți sau cretini. Sau amândouă la un loc. Cum să nu te gândești că și ăilalți cinci mii de inși de pe lângă tine sunt acolo din același motiv care te-a mânat pe tine să te prezinți acolo, și că și ăia vor să-și găsească mai repede plodul, să-l întrebe de sănătate și să se care dracului odată acas'? Și după aia, tot tu, ăla care-a făcut douăj' de minute umbră pământului în același loc, zici că ăilalți au ceva cu tine, și că ce nașpa e-n România, e plin de țopârlani, melteni, loaze, troglodiți etc etc.
     Ieri, în troleu: mă chinuiam să urc în troleu și să merg pe un culoar, zic eu că opt stații n-are rost să stau pe lângă ușă... În dreapta n-aveam unde să merg, era plin de călători înghesuiți, în stânga era loc, doar că... accesul la culoarul de trecere era blocat de una, care, ce să vezi, vorbea la telefon fluturând o paporniță cât China. N-aveai cum să treci pe lângă ea. Am rugat-o să-mi permită să trec și aia-mi făcu semn că vorbește la telefon, chiar nu văd că o deranjez. Da, vaco, te-am văzut că vorbești, da' tu vezi că se înghesuie douăj' de inși pe doi metri pătrați pentru că tu nu te miști din loc? 

2 comentarii:

  1. sunt si prin Oradea multe asemenea scenarii... si e si obositor, cu toate ca Orradea nu e nici pe departe cat Bucurestiul

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...