vineri, 1 mai 2015

Cum am ramas [nu doar eu] nemancata si alte ispravi...

     L-am lăsat în urmă pe Moș Nicolae ambalat corespunzător și-am plecat în treaba noastră, care treabă...
     Întâi de toate tre' să spun că dacă vrei să suferi, suferi, dacă ai alte obiective... te distrezi grozav la orice vârstă. Bineînțeles că-mi tremurau zgaibaracii la gândul că sunt răspunzătoare de soarta copiilor pe care îi însoțeam în calitate de adult responsabil șcl, dar... acu' depinde ce înțelege fiecare prin ce-am zis eu acolo. Că poți să fii un adult responsabil și fără să folosești cuvinte d-astea nasoale gen "nu", "nu ai voie", "trebuie să". Doamna a fost autoritatea supremă (nici eu n-am îndrăznit s-o contrazic, cu atât mai puțin am simțit nevoia să preiau inițiativa în vreo împrejurare)...
     Să nu mint, la un moment dat am avut niște gânduri... Spre exemplu, în periplul nostru am urcat un deal... io aș fi zis că Golgota, că-mi ieșise limba de-un cot și mă trecuseră toate apele, dar am rezistat eroic amintindu-mi de vremurile în care mă cocoțam pe potecuțe de munte și alți coclauri și nu mai făceam mutre. Toate bune și frumoase până când mi-am dat seama că tre' să ne și întoarcem, iar zvârlugile făceau orice...altceva decât li se spunea. Ajungem noi și la coborâre, dar până atunci ne oprim nițel asupra obiectivului nr. 2: Moara de Hârtie. Click pe link și vedeți și voi despre ce-i vorba.

     Asta a fost partea cea mai plăcută a mini excursiei, iar copii s-au distrat grozav, în mod special atunci când au aflat că-și pot face singuri hârtie (ceea ce au și făcut). Pot spune că a fost singurul moment în care nu am stat cu grija lor: au fost atât de curioși, captivați și interesați, încât... dacă-i mai lăsam, nu cred că-i mai puteam lua de acolo. Foarte drăguțe toate doamnele și domnișoarele de acolo, foarte reușit programul, bine gândit, educativ și amuzant.
     Și am ajuns și la punctul în care îngrijorarea mea s-a apropiat binișor de cota de alarmă: dealul trebuia și coborât. N-ar fi fost o problemă dacă zgâtiile ar fi mers în pas de plimbare, însă nu știu de ce simțeau nevoia s-o ia la goană. În pantă nu tocmai lină. La un moment dat m-am gândit că legați fedeleș ar fi în siguranță, însă nu cred că e legal... Io, la vale, mă descurc binișor, da' odraslele neprețuite, crescute numa'ntre betoane?! Parcă-i și vedeam cum rostogolesc pân' la poalele dealului... Așa că d-aia m-am gândit că n-ar strica s-o întreb pe doamna cum facem: îi legăm pe ei între ei, și pe ei de noi, sau pur și simplu îi lăsăm să se rostogolească pe uliță... N-are rost să menționez că au ajuns întregi în vale, pe două picioare. probabil doamna i-a disciplinat, pentru că eu mă distram cu fiu-meu și alți doi colegi rupând șirul de doi-câte-doi, unul în spatele celuilalt. Adică, până la un punct a fost fun să-i vezi p-ăia din fața ta aliniați precum dinții unui pieptene, decât că după un kilometru te cam plictiseai de atâta rigoare, așa că era cumva firesc să spargă unu' rândul... Ba chiar te rugai să spargă cineva rândul, numa' să nu te-apuce amețeala de la atâta simetrie motonă și plictisitoare... Eh, să fim serioși: chiar n-a fost cazul. Cu palpitații, prins, care de haină, care de cureaua de la pantaloni, am ajuns înapoi la autocarul care ne-a purtat pân' la restaurantul unde urma să prânzim...
     Acu', pentru copii, masa a fost achitată în avans, adulții au zis că plătesc acolo (ni s-a spus că există această posibilitate). O neînțelegere a fost pe undeva, pentru că ajunși acolo, am așezat copiii la mese și-am cerut niște meniuri... Ce să vezi, adulții care nu plătiseră în avans, nu puteau mânca în aceași sală, trebuia să meargă la restaurantul hotelului din complex. Deci, wtf, da, am rămas nemâncați, pentru că nu puteam pleca toți adulții să mâncăm acolo și să-i lăsăm p-ăștia de capul lor, la fel cum nu-i puteam căra pe ei după noi... Habar nu știu a cui a fost vina, nu contează, bine că am avut ceva la pachet, altfel mi se lipea burta de șira spinării. Mâncarea de acolo nu pot spune că a fost grozavă, în sensul că nu mi s-a părut prea potrivit meniul atunci când l-am văzut la fața locului: o supă/ciorbă de pasăre și șnițele cu piure cu salată de sezon (carnea cam de regim, fără sare și piper, ațoasă și zgârcioasă, "salata" era o roșie și-un castravete cu un sfert de frunză de salată verde, întregi, netăiate, parcă au fost puse taman spre a fi lăsate întregi, foarte puțini copii s-au încumetat să le taie, ori să le ia cu mâna și să muște din ele, deci au fost plătite și... mai mult ca sigur refolosite), apoi la desert un ștrudel cu mere... vai mama lui de ștrudel, parcă era rămas de ieri, un foietaj cu ușoare urme de mere (nici p-astea nu le-au mâncat toți)...  Ah, și apă din belșug: pe toate mesele erau carafe cu apă. Sigur, nu cred c-ar fi trebuit să fie vin, da' nu dădea rău un suc de portocale ori alte mere (meniul ăsta a fost 40 de lei). Comparativ, la cantina de pe lângă biroul meu, o ciorbă este 6 lei, un șnițel de pui (ori piept, ori pulpă dezosată) cu piure de cartofi (din cartofi, nu din praf) este 10 lei, salata 2 lei (varză albă, roșie, sfeclă, eterna "asortată"), iar o prăjitură 3 lei, da' mă rog, asta-i în oraș, aia era într-o locație de soi. Zic "nepotrivit" pentru că au avut set complet de tacâmuri la masă, cu cuțit și toate cele. Acu' nu zic că-s bătuți în cap sau needucați [copiii], sau mai știu eu cum, și la șase ani jumate, șapte ani nu-s în stare să folosească tacâmurile ori să mănânce singuri, dar cred că finger food era mai potrivită... probabil e prea mare bătaia de cap să gândească cineva un meniu d-ăsta, și e mai comod să rămână la oala de zeamă din bălării congelate și șnițele cu piure, eventual la plic. Sigur, nouă ni s-a dat o foaie cu oferta, ce plătim, ce primim, însă nu m-așteptam să fie chiar atât de lipsit de pretenții, sau să fii chiar atât de înfometat încât să le mănânci p-alea fără obiecții. Drăguț e că oferta includea "jocuri libere în incinta Parcului ***" și "vizualizare păsări rare în ***"... adică gen dacă aveau cretă la ei puteau chiar să joace șotronul gratis, sau Fazan, sau leapșa, pen' că la astea nu aveau nevoie de recuzită extra, iar păsările rare... privitul cu ochiul liber către cer încă-i gratis... nu mai comentez, am văzut de la început care era oferta, am acceptat-o, nu mai am de comentat în plus.
     După masă, ne-am plimbat nițel prin parc să căscăm gura la peisaj, decât că n-am prea avut ce observa, vegetația cam săracă, noroi... ca după ploaie și vreme rece, păsări rătăcite și zgribulite. Una peste alta, a fost bine în sensul că n-a fost chiar rău, am ieșit în prima excursie cu școala, am văzut și eu cum e să ieși cu o liotă de copii (nu-i ceva chiar idilic, dar este o experiență plăcută dacă nu-i organizat pe genunchi). reușita excursiilor de genul ăsta ține de prea multe chestii, printre care... în mod special de buzunarul părinților și de puterea lor de înțelegere și adaptare a viselor proprii la realitatea... ofertelor. Acu' imaginați-vă că la începutul pregătitoarei voiau toți excursii, îi făceau învățătoarei program, sugerau (mai mult cereau) cât mai multe, în schimb la capitolul asistență nu s-au prea înghesuit să se ofere, că job-ul nu permite absențe, că o fi, că o păți... Deci dacă se poate să ne simtem bine, copiii noștri să facă, să dreagă, dar fără noi, sau cat mai putin deranj din partea noastra.


2 comentarii:

  1. Din pacate asa se intampla si cand pleci ca adult...servicii proaste...hai la noi sa vedem nimic...macar ati luat aer :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pan' la urma asa am zis si eu. Astept cu nerabdare concediul pe care-l vom petrece tot la noi, intr-o locatie aleasa cu booking. Sper sa nu avem parte de aventuri...

      Ștergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...