sâmbătă, 20 iunie 2015

Serbare... si ganduri razboinice

    Da, sigur asta citiți peste tot: serbarea de sfârșit de an a cărei odrasle. Na, că și a mea a avut parte de treaba asta. Dacă mă întrebi pe mine, nu-i văd rostul, da' parcă-mi amintesc că și eu așteptam serbarea ca pe un eveniment extraordinar de extraordinar, da' zici că după un an de muncă, tre' să și sărbătorești ceva, pe modelul "dacă iau și examenul ăsta, îmi bag picioru', dau foc la cărți". Așa că și prichindeii de unaminusuna au sărbătorit ceva. Nu știu ce, fiecare odraslă sărbătorește ceva. Fiu-meu se bucură că a scăpat de teroristul M., un copil despre care aș spune că este tulburat grav. Decât că, ce să vezi, "toleranța" declarată se schimbă atunci când ți se întâmplă ție. Ăsta-i copilasu' cu vocație de bătăuș, care n-a ratat ocazia de-a juca în picioare fiecare băiat din clasă, p-al meu l-a călărit de vreo două ori până acu', iar de lovit... Da, sigur, să-i ajutăm să învețe să socializeze, să se integreze și bla-bla, decât că io nu-s dispusă să fac din fiu-meu experiment social, cu el pe post de eternă victimă... Of course că cică tre' să-l lași să se descurce și să-și rezolve singur problemele... [până când?]
Întotdeauna bătăușul a început să pișe ochii atunci când cineva (doamna, doamna mă-sa etc) îi spunea că nu-i în regulă să lovească, și de fiecare dată, cu ochii scăldați în lacrimi, bătăușul implora iertarea victimei, iar în secunda în care "asistenții" întorceau privirea, ăsta îi mai ardea "victimei" o zmetie peste ochi, așa, ca să știe că de mâine încolo agresorul o să încerce să se străduiască să mimeze mai bine că intenționează să-și schimbe comportamentul agresiv cu care este perfect împăcat. Ce dreacu', doar n-o să-și dea metabolismul peste cap... Mă rog, trecem peste.

     Deci: serbare, începe la ora nouă. A.M. Ai zice că-i devreme, decât că la sauna care este, potrivită ar fi fost ora 5 cu noaptea-n cap... Chestie anunțată, programată, serbare cu alfabet, poezii, cântecele. La nouă jumate n-aveam multe litere. Sau aveam multe litere lipsă... Doamna sună după litere, da' ce să vezi, că literele nu dădeau semne. Dă-l în mă-sa de alfabet, 29 de puradei, minus trei, la douasnouaminus trei bagă câte doi părinți ori bunici prezenți pe cap de literă, plus doamna și vezi ce socoteală iese, câtă turma e îngrămădită într-o sală de clasă, că p-astea (sălile) le știți cu toții, nu s-au mărit în ultimii 50 de ani... Dacă-n primele cinșpe minute ne-am mirosit parfumurile, în următoarele n-are rost... sau are rost să vă povestesc ce bășini am mirosit? Bășini și bășini...
     Tăticii la țol festiv, cu nădragi călcați la dungă, cămăși, cravate, în cinșpe minute erau deja mototoliți, nădușiți, le crescuse barba... și tot nădușiți erau. De ieșit din clasă n-aveai cum, căci scaune înghesuite, mămici care dacă nu ședeau le crăpa curu'... nu știu ce se putea întâmpla dacă nu ședeau. Adică, dacă apucasei să te vâri pe undeva, slabe șanse să mai ieși la o gură de aer, că le fâlfâiai ălora de ședeau curu'n nas, ori burta-n ochi, și mai bine lipsă (adică dacă deranjai unu', doi, mai treacă-meargă, decât că erau mai mulți), plus că, d'un paregzemplu, io ziceam că, bă, dă-i în mă-sa, or întârzia și ei cinci minute, da' când s-a făcut juma de oră, și chiloții erau una cu pielea, și toată apa... toată apa,.. am simțit nevoia se reinventez alfabetul și s-o las pe mă-sa fără cratimă. Să zic că am așteptat aproape o oră să se adune toate literele... Se plictisiseră puradeii, părinții erau transpirați și-n cur, doamna era varză, deci, pe românește ne-am căcat în ea de festivitate care este. Io eram, totuși, zen.
     Când am mai auzit-o pe una că zicea că cine știe, o fi pățit ceva mă-sa lu' cutare... Dă-le-n balamuc... fac sex în grup, ce dracu' fac toate de nu ajung (tot așa au făcut și peste an, fie că era vorba de ședințe, ori alte întâlniri programate)?
     Io am ținut morțiș să-mi admir odrasla. Iete așa, că-i a mea, așa că mi-am luat liber toată ziua, numa' să știu că nu-l las fără spectatori, că-l durea pe el în paișpe că spune o poezie în fața lu' mă-sa lu' cutare, voia să recite în fața lu' mă-sa și a lu' taxu. Nu mi-a fost ușor cu liberu' ăla, căci mai am n colegi cu odrasle și serbări, am n colegi fără odrasle care n-aveau chef să-mi țină mie și lu' cutare și lu' cutare locul pen' că ni s-a pupăzat să ne admirăm odraslele în cadru festiv, decât că, ce să vezi, aia era prima serbare a lu' fiu-meu, și n-aveam s-o ratez, mai ales că am știut din vreme, așa că m-am dat peste cap și-am ajuns acolo când trebuia, chit că mi-am vândut pielea... (câtă arhivă o să bag eu pentru liberul ăsta... și urăsc arhiva din tot sufletul).
     În fine, apar și literele întârziate. Ce crezi? Odraslele erau ca scoase din cur, boțite și botoase, mamele(le) coiafate de ziceai că merg la nuntă, cu ditamai coșurile cu flori în brațe, de nu vedeau pe unde calcă. [Și aici e de menționat faptul că și-au dat silința să apară cu cel mai mare, frumos, spectaculos aranjament floral, să se asigure că nimeni, dar nimeni, nu-l egalează p-al lor, până la urmă, despre asta-i serbarea de sfârșit de an, nu?]. Păi, bine, fă, zuzo (zuzelor), am așteptat să ieși tu fresh din coiafor? Da' ce pielea gâștei, pe tine te admirăm noi, sau pe odrasla dumitale?! MM, ai venit la agățat, sau să-ți admiri odrasla?
     Eh, next time n-o să mă mai temperez, chit că mă războiesc cu musiu Bâzdâc, care-mi tot spune că e useless, n-o să reușesc decât să-mi atrag [și mai multe] antipatii. O să le spun că tot ca dracu' arată, și coaiafate și ne~. Degeaba la cap păpușă dacă la cur... strămamaie, iar maniere și alte alea... zero.
     De data asta am fost cuminte și am păstrat comentariile pentru mine, pen' că toți transpirații (inclusiv musiu Bâzdâc), își filmau odraslele, și mi-a fost teamă să-mi dau drumul gură gândindu-mă că o să stric momentu' unic și irepetabil cu comentariile mele...

      Decât că clasa lu' odrasla mea are grup dedicat pe feisbuc, și să mor dacă nu bag un comentariu acolo, chit că mă dau alea afară. Plus că nu știu de ce dracu' făcură grupul, că cică să ne informăm, când ele stau ciorchine prin curtea școlii și postări în grup canci. Postează din gură, între ele. Ziceam și io că dacă tot avem radio-șanțul virtual, alea care pot să meargă la școală zi de zi, și chiar știu tot ce mișcă, sunt și bine intenționate, însă, iată că nu-s. Chiar, de ce ar fi?

4 comentarii:

  1. :)) Hai ca la urmatoarea serbare te duci pregatita, te asezi langa usa, iei si tu niste flori de camp mai rasarite (sunt pe val acum) si aia e...Eu am ratat serbarea nepoatei pentru ca am incurcat ora, dar stiu din experienta anterioara ca atmosfera e exact cum ai descris-o tu...:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu m-am hotarat daca sa mai intram in clasa... alta data cre' ca ramanem afara si privim pe geam :)) Nici poveste de flori: n-am luat anul asta, alta data nici atat. Poate un fir de ceva, da' nu mai mult, si nu din zgarcenie... Cre' ca tot ce-a primit a impartit pe la colege, secretariat, directoare etc, si atunci, desi stiu ca dar din dar bla, bla, nu mai bine ii dau un fir de ceva, si gata?

    RăspundețiȘtergere
  3. haoleo, cu flori in cosuri aranjate si intarziate?

    Ce imi cazusera neuronii cand vazui 3 mame romance prin strainataturi. Si cu parfum si cafea si cu ciocolata. Una se ducea si al secretara scolii. Femeieeeee, ai si kentul in geanta? Ceausescu a murit plumbuit, tu ii copii emotiile si vrerile...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asa ma gandeam si eu. Se plang ca nedreptate, ca spaga, ca alea, da' nu mai bine sa ne tina minte doamna pentru ca i-am dat ghiveciul?

      Ștergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...