joi, 14 octombrie 2010

Întoarcerea din CCC, episodul I

Mi se termină concediul pentru creşterea copilului, şi trebuie să mă întorc în câmpul muncii. Înainte de-a intra în concediu, am avut o discuţie particulară cu angajatorul, care m-a întrebat dacă intenţionez să lucrez la el după expirarea concediului, pentru că nu vrea să se trezească că-l las baltă. L-am asigurat că intenţia mea este să mă întorc, dar l-am întrebat şi eu la rândul meu dacă doreşte să revin, ca să ştiu dacă-i cazul să-mi caut alt job. Cică doreşte (dorea la vremea aceea).


L-am sunat să anunţ revenirea mea, şi mi-a spus că a angajat deja pe altcineva în locul meu, şi nu mai are resurse financiare şi pentru mine. Eu am spus că asta este situaţia, înţeleg, nu intenţionez să-i fac greutăţi, însă trebuie să merg la el cu cererea de activare a contractului de muncă, suspendat temporar. Asta-i legea, şi este valabilă şi pentru mine, şi pentru dânsul. Când am ajuns cu hârtiuţa, nici măcar nu a vrut să o primească pe motiv că acceptarea cererii respective îl obligă să mă plătească şi că din punctul lui de vedere colaborarea noastră s-a încheiat în clipa în care mi-a spus că nu mă mai poate plăti şi nu înţelege ce mai caut acolo (la sediu). După zeci de explicaţii, a acceptat cererea, dar mi-a spus că nu o să scoată în veci decizia de încetare a suspendării contractului meu de muncă. Abia am reuşit să obţin o fotocopie a cererii pe care i-am dat-o, cu numărul de înregistrare. Îmi era teamă că dacă plec cu degetu’ în gură o face pierdută şi nu am dovada că am depus o asemenea cerere.

Mi-a spus limpede să plec, pentru că aşa au făcut cele care au lucrat la el şi au rămas însărcinate, nu s-au mai întors, iar eu i-am spus la fel de limpede că nu plec cu demisie sau art. 55, lit. b. Nu mă interesează cât de bine îi merg afacerile – şi îi merg – nici că şi-a angajat toată familia (probabil că aşa aş face şi eu dacă aş avea o firmă). Nu-i problemă mea cât câştigă el, nici a lui că am un copil de crescut, dar de ce îmi forţează mână să aleg cea mai comodă soluţie pentru el? Nu înţeleg deloc de ce mă lua cu “măi fetiţo, ce crezi că facem noi aici” “măi fato, înţelege că nu mai pot să te ţin” şi alte texte la fel de politicoase, pe un ton foarte ridicat. Cred că dacă nu eram tare pe poziţii şi nu ar mai fi fost lume pe acolo m-ar fi luat niţel de păr.

Well, să vedem ce urmează. Eu trebuie să mă prezint la job în ziua “z” indiferent dacă el emite decizia de încetare a suspendării contractului sau nu. Ce dracu’ fac dacă impune portarului să nu mă lase sa intru?

14 comentarii:

  1. Cruda realitate a relatiilor "principiale" dintre angajat si angajator.

    RăspundețiȘtergere
  2. Labarului astuia ii poti lua mai mult bani decat vrea el sa-ti dea daca iti pui mintea cu el.Dupa legislatie el este obligat sa te primeasca inapoi, sa te tina 6 luni in serviciu si sa te plateasca.Punct.Daca iti face figuri, mergi tu frumusel si-i faci o plangere si sa vezi cum te primeste el atunci ca mielul.Pai si tu ai stat sa-ti vorbeasca asa:" mai fato?" Pfff eu asa il coloram de nu se vedea!poai tu esti servanta lui or wtf?M-am enervat!D-asta eu imi caut deja alt job ca sa nu ajung aici cu firma la care am lucrat.Daca ai nevoie de mai multe lamuriri sa-mi spui,pls

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai... m-am apucat sa caut toate legile care "apara" angajatul, si am priceput ca sunt specie ocrotita de lege, ca sase luni nu se poate atinge de mine, ma poate concedia numai in anumite conditii, dar am zis ca daca tot e sa plec, normal ar fi sa plec in somaj... Nu vreau nici sa-l "fraieresc", sau sa profit de pozitia mea, dar nici sa ma oblige sa plec in conditiile cele mai usoare pentru el, pentru ca nu am gresit nimic. Pur si simplu nu mai are nevoie de mine. Mie imi este frica de mizeriile pe care ar putea sa imi faca si nu stiu cum sa ma apar. Nu am intentia nici sa jung la judecata sau plangeri, dar cred ca asta-i singura solutie daca refuza sa-mi deblocheze contractul de munca. Nu am ce sa le reprosez lui si sotiei, celorlalti colegi, dar nu inteleg schimbarea brusca de atitudine si limbajul, pentru ca nu le-am facut nimic. Nu cred ca faptul ca vreau sa beneficiez de ajutorul de somaj inseamna ca profit de ei. Oricum, bine ca n-am inceput sa bazai acolo si n-am plecat pana nu mi-au primit cererea aia. Astept astea doua saptamani, pana la ziua z, dar ma voi consulta si cu un avocat just in case.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate si eu sunt intr-o situatie asemanatoare, mie mi se pare legea destul de slaba si pana la urma daca vrea sa ti-o faca tot ti-o face gasind "n" motive pentru care nu te mai vrea la serviciu. Eu am cazut de acord cu al meu sa ma primeasca 2 luni si in timpul asta sa imi caut altceva. Desi la inceput credeam ca 2 luni imi sunt suficienta, acum mi se pare foarte putin, dar oricum nu vroiam sa ma cert cu el si sa ma instalez fortat. Faza e ca la noi la firma lucrurile merg chiar foarte prost, deci pe de o parte inteleg si punctul lui de vedere. Sper ca lucrurile sa decurga mai bine pentru tine. Si eu sunt la fel de dezamagita, probabil daca am fi trait in alta tara legea era chiar respectata, dar aici...

    RăspundețiȘtergere
  5. Fluturasule, nu mi-am imaginat ca o sa ajung vreodata in situatia asta. Am auzit ca vor astia sa modifice condiitile in care un angajat poate fi concediat, pentru ca legea protejeaza in mod special angajatul, dar am ajuns la concluazia ca in ciuda legii, angajatul este cel care cedeaza in favoarea angajatorului, la presiunile angajatorului. Eu nu am nici banii, nici timpul sa ma judec cu porcul, plus ca mi se pare o masura extrema, dar pe de alta parte, el are firma, compania, nevoia de personal specializat in diverse ramuri de activitate (daca le stia pe toate, facea el singur totul). Angajatorii nu ne fac favoruri anagajandu-ne: au nevoie de noi, de munca, pregatirea noastra, nu ne-au cules din poarta bisericii, deci mi se pare firesc sa avem si noi niste drepturi, nu doar obligatii. Eu m-am consultat deja pana la ora asta cu cateva persoane, inspectori de resurse umane, un avocat, un jurist, le-am expus situatia, si cu totii m-au sfatuit sa cer trimiterea in somaj. Chiar daca eu imi voi gasi un job pana la ziua z, eu nu voi demisiona din functia pe care am ocupat-o la actualul angajator. Nu accept santajul, pentru ca nu are cu ce sama santajeze. Nu am gresit, nu am furat, el nu mai are nevoie de mine, el nu isi mai permite sa ma pastreze... Daca nu existau aceste legi, chiar daca ma simteam nedreptatita, nu mai aveam ce sa comentez, dar atata vreme cat exista, si sunt de partea mea, voi merge pe mana legii. Nu ma intereseaza ca angajatorului i se pare ca-s nedrepte, pentru ca nu sunt nedrepte. Am lucrat in locuri in care accidentele de munca erau musamalizate, omul de frica sa nu-si piarda locul de munca spune ce-l invatau sefii...
    Eu nu sunt dispusa sa pic la o intelegere cu actualul angajator, pentru ca stiu ca in secunda in care am semnat ce-a vrut el, orice intelegere nescrisa pica. Chiar daca in instanta pierd, eu nu o dau a pace!

    La firma la care lucrez nu exista "fisa postului", protectia muncii, PSI samd. Daca pana acum nu m-a interesat, pentru ca era datoria angajatorului sa faca toate astea, acum cand am ajuns sa fiu santajata si amenintata, am inceput sa casc ochii si orice neregula pe care o cunosc si o pot dovedi, o voi folosi. Angajatorul meu mi-a inchi si contul bancar pe perioada CCC, desi eu am facut cerearea de deschidere a contului la banca respectiva, eu am platit taxele de deschidere si administrare a contului. Am aflat de curand, cand am vrut sa depun niste bani in cont si sa-mi reactualizez datele personale. Eu nici macar nu mai exist! Cum dracu' sa-l las p-asta sa ma "dizolve"?

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Fluturas - Nu stiu care-i situatia ta, dar ce mai ai de pierdut? Din ceea ce mi s-a explicat pana acum, "acordul partilor", spre exemplu, inseamna rezolvarea fara complicatii a unei culpe comune (angajator, angajat - angajatul a gresit o treaba, angajatorul nu vrea sa mearga mai departe si este de acord cu plecarea lui, "acordul partilor"), demisia este un act unilateral (din partea angajatului) - nu mai vreau, nu mai stau. Ambele situatii duc la pierdearea ajutorului de somaj, pentru care s-au oprit niste taxe din salariu, si pentru care angajatorul deja a platit, nu va plati nimic in plus. Este vorba strict despre responsabilitati (pe care angajatorul doreste sa le evite), deci ce sa mai cedez? Daca este vorba despre culpa angajatorului (lipsa unui training, etc), sigur ca are interesul sa evite orice fel de ancheta. Ca ce chestie sa-i fac eu situatia mai usoara daca el ma trateaza ca pe un fur, desi eu n-am furat, n-am gresit, sau ca pe un pomanagiu?

    RăspundețiȘtergere
  7. Ayandari, asa l-as baga in ma-sa... Dar mi-e rusine ca-i de-o varsta cu tata, si are o fata de varsta mea. Stiu si eu ca nu se poate atinge de mine timp de sase luni, chit ca-i dau contabilitatea peste cap - este considerata perioada de readaptare si nu ma poate concedia pentru greseli profesionale, doar pt indisciplina, respectiv desfiintarea postului - dar incearca sa ma sperie, sa ma descurajeze, sa ma intimideze. Asta ma deranjeaza pe mine, si in mod special insultele... de parca mi-ar face mie o favoare, sau mi-ar da ceva de pomana.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai dreptate, nu ai gresit cu nimic, nu este normal sa nu te mai poti intoarce la locul de munca si apoi sa te scoata tot pe tine vinovata. Eu am acceptat aceste 2 luni pentru ca alternativa era sa stau 6 luni cu forta acolo si nu mi-ar fi fost deloc comod, si in plus mi-a promis ca ma va ajuta sa imi gasesc alt loc de munca. Nici eu nu am semnat nimic deocamdata, dar daca nu imi voi gasi nimic altceva in aceste doua luni voi pleca, mai ales daca lucrurile vor merge la fel de rau in firma. Oricum m-am simtit foarte aiurea pentru ca, inca o data in tara asta, mi se ia un drept reglementat prin lege, ce sa mai vorbesc de drepturile cerute de bunul simt. Poate ca este si vina mea pentru ca sunt de acord cu situatia, dar cred ca m-ar afecta psihic sa intru in conflict cu ei, prefer sa las de la mine si sa imi vad de treaba, dar asta nu inseamna ca te incurajez sa faci la fel. Fa ceea ce simti tu ca iti face tie bine, ceea ce te avantajeaza, este pacat ca suntem in situatia asta, dar eu nu mai am nici o pretentie, stiu in ce tara traiesc si surprizele placute sunt foarte rare. Bafta multa, sper sa se arajeze lucrurile astfel incat sa iti fie cat mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Uite d-asta caut eu cu disperare un job...si de data asta il caut in alta tara.M-am saturat de mojicii astia care cred ca suntem sclavii lor si-si pot bate joc denoi cum si cand vor ei.Nu sustin ca-n alta parte nu-i tot o sclavie pe plantatie -cum sustin cei ce lucreaza mai mult pe afara- dar macar e o sclavie pe un salariu mult mai rezonabil.Eu mai am pna la inroarcerea la job inca 7 luni dar de 2 luni caut zi de zi disperata alt job , merg la interviuri si plec mai dezamagita ca oricand, sunt intr-o perioada tare aiurea.Sa-mi spui neaparat cum se termina problema asta, tin pumnii sa fie incheierea simpla si civilizata.te pup

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Butterfly - eu nu cred nimic pana nu vad ceva scris pe hartie, pentru ca am vazut pe pielea mea ca vorba zboara.

    @ ayandari - pentru moment voi discuta doar cu un avocat, si nu-mi ramane decat sa astept prima zi de munca. Si eu am fost deja la cateva interviuri si sunt foarte dezamagita. la ultimul interviu am discutat direct pe fisa postului (o lista de indatoriri scrisa cu 8, pe 2 x A4), iar ultimele doua obligatii erau "Obligatia de-a ineplini orice sarcina trasata de superiorul ierarhic direct sau orice alt superior ierarhic". Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  11. bai si am mers la interviuri numai la multinationale si la firme tari pe piata romaneasca.salariul oferit?1500-1700 ron, cerinte de numa' si ia raspunde-mi si mie la o intrebare pe care mi-au pus-o la un interviu la HP :" cate diapazoane credeti ca sunt in Afganistan?" Si asta ca sa-mi ofere 1700 ron...E nenorocire cu joburile , pe bune! Eu vreau sa pleccccc, nu mai suport aici!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu asta m-ai batut. Ma faci sa vorbesc urat, ca de diapazon, stiu ce-i ala si ce "la" face, dar sa mor daca imi imaginam ca afganii au inventat altele noi... Da' poti sa stii cum tre' sa se acordeze la-ul unui american apucat de oua cu diapazonul afgan?

    RăspundețiȘtergere
  13. MAmaie taman ce le-a dus vreo doua tiruri. Donatie!

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...