joi, 2 iunie 2011

Iar despre curs

 Am început practica “noi între noi”. E oarecum funny… Cum era de aşteptat, nimeni nu vrea să facă pe clientul la “manichiuristele” cu unghiile tăiate cu toporul, însă cele care nu se pricep, s-au orientat rapid şi s-au înscris pe lista celor care aveau manichiura perfectă. V-am povestit că cei de la firma care a câştigat licitaţia s-au oferit să facă nişte truse pentru cine doreşte să cumpere. Nu sunt la suprapreţ aşa cum cârcoteau unele, dar nici grozave.                                           

Am dat chiar şi niste teste scrise, am avut o colegă care a copiat. Pe undeva mi se pare foarte caraghios să ajungi la 30 şi ceva de ani şi să ai mentalitatea unui copil prost-crescut. Penibil: i-a luat profesoara caietul, iar după lucrare a rugat-o să scrie din nou unul dintre subiecte. Nu l-a ştiut, doar că se ţigănea cu aia pe motiv că în lucrare a scris, aia-i zicea că nu contează ce-a scris din moment ce a copiat… Tragic e că una ca tanti asta chiar ajunge manichiuristă, şi dracu’ ştie câte persoane măcelareste…
Ne-a povestit o colegă cum executa ea pedichiura pe pielea proprie. Profesoara mai avea puţin şi începea să plângă de-adevăratelea, se ruga de colegă să înceteze cu povestea de groază, numai că, din greşeală, colegei i se părea că amuză asistenţa povestind de sânge, maţe, unghii încarnate şi alte atrocităţi. Amuzant a fost când o colegă a scăpat o remarcă gen “da’ de ce n-oi fi mers tu la un potcovar”… Eu chiar mă întrebam de ce dracu’ se mai chinuie cu forfecuţe, cleştişori, când ar putea să pună mâna pe un flex şi chiar era productivă… Eventual pe un disc de şlefuit, d-ăla diamantat… Astăzi m-a întrebat dacă vreau să fie manichiurista mea. Oi fi eu o persoană inconştient de generoasă uneori, da’ de data asta a triumfat instinctul de conservare, şi i-am zis că numai prin corespondenţă (adică o să fiu “observatorul” cu fişa de evaluare). E maseuză… N-am curaj, că parcă văd că dacă o corectez sau comentez ceva îmi suceşte mâinile la spate şi mi le face nod, după care mă frământă ca pe cozonac… Altfel e simpatică, dar numai atunci când nu încearcă să facă pe spirituala.
O altă colegă creşte iepuri. Şi porumbei. Pentru cei care sunteţi amatori de mâncăruri din carne de vânat şi alte lighioane, cunoaşteţi déjà cum se killăresc unele mai… deosebit de gustoase. Eh, fătuca asta are vreo treij’ de ani, rumenă în obraji (aici o văd pe Măriuca zdupa-zdupa din Casa bunicilor), şi-n timpu’ liber găteşte porumbei. Tot ea îi killăreşte prin metoda tradiţională. Adică le suceşte gâtul. Sadic, da’ na, asta-i metoda. E, cu porumbeii, n-are decât să facă ce pofteşte, da’ manichiuristă n-o văd deloc: are nişte mânuţe delicate cam tot atât de delicate precum o lopată. După trei săptămâni de curs, la evaluarea aia a luat un calificativ… ruşinos de mic. Răspunsul ei la o remarcă a profei: “ ’oamnă, da’ io acas’ n-am timp să învăţ”.
Doamna: “ nu pot să cred că nu ai reţinut nimic de la curs, mai ales că am tot repetat, nici nu ai ce să toceşti… plus că orice femeie care se îngrijeşte, cochetă, ştie deja ce are de făcut”  (între noi fie vorba, fata asta nu se spală pe mâini)
Nivea the Dove Killer: “păi am copil mic”
Doamna: “majoritatea au copii mici, şi se descurcă, prioritati, program…”
Nivea: …
Doamna: “doarme la prânz?”
Nivea: “da”
Doamna: “ai putea în timpul ăla să mai citeşti şi tu ceva”
Nivea: “nu pot, că mai am şi treabă”
Doamna: …
Deci… cam asta-i gândirea: participă la un curs, ia diploma aia, şi se cheamă că este manichiuristă. La un salon, cu siguranţă nu va ajunge să lucreze, în schimb ea visează să lucreze de acasă, ceea ce este foarte posibil. Te-ai da pe mâna ei cunoscând istorioara? E, dacă ai face-o, atunci nu mai e de vină ea pentru suferinţele tale ulterioare. Deci, dacă auzi pe cineva “ştiu eu o manchiuristă bună, lucrează ieftin”, gândeşte-te de două ori înainte de-a merge la ea, solicită despre ea orice informaţie (la ce salon lucrează, de când lucrează, cum lucrează, ce produse foloseşte şamd). Ieftin nu înseamnă bun, ieftin, sau foarte ieftin, înseamnă renunţarea la diverse proceduri, nefolosirea sau economisirea unor treburi, rabat de la calitate… Nu-ţi garantează nimeni că produsele folosite de-o manichiuristă de ocazie nu-s cumpărate de la vânzătorii ambulanţi, de pe tarabele din pieţe (ştiţi ce căldură şi ce condiţii sunt la dughenele astea), dintr-un portbagaj de maşină, fierte în soare şamd. E pielea şi sănătatea voastră în joc.

3 comentarii:

  1. "Ieftin nu înseamnă bun, ieftin, sau foarte ieftin, înseamnă renunţarea la diverse proceduri, nefolosirea sau economisirea unor treburi, rabat de la calitate… "
    -Doamne, cata dreptate ai!
    Daca iti place aceasta meserie nu te multumi cu ceea ce inveti la curs: studiaza, aplica in practica si , mai ales, nu te lua dupa colegele tale!
    :*

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Ema - cursul nu ma multumeste nici pe departe, norocul este insa ca una dintre "profesoare" este foarte rabdatoare, profesionista si explica ceva mai mult decat ofera programa cursului... Oricum, se porneste de la premisa ca toate cursantele au notiunile elementare de igiena, de manichiura... Ele... treaba lor ce vor face.

    RăspundețiȘtergere
  3. mi se pare aberant sa te apuci de copiat om in toata varsta, vorba aia. e penibil!

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...