vineri, 3 iunie 2011

Aventuri la salon (prostia cronică se plăteşte)

Acum câteva zile, m-am gândit (oare?) să sacrific 15 lei pentru o manichiură clasică la un salon din cartier. N-am mai fost la un salon de o veşnicie, cu atât mai puţin pentru manichiură. Dar acum, mânată de curiozitate şi “în bani”, mă dusei.
Salonul de cartier despre care vorbesc, înseamnă un apartament cu două camere, o baie şi o debara.
Una dintre camere este coafor pentru doamne, una este frizerie, bucătăria fiind transformată pentru manichiură. La coafor, am mai fost, pentru un tuns, scurtat vârfuri, şi cam atât. Produsele folosite sunt dintre cele mai ieftine: am văzut gel pentru păr din acela de 5 lei borcanul de juma’ de kil (diferite culori), spumă pentru păr Intesa şi cam asta-i tot ce-am zărit. Mai era ceva de pe la Londa, mi se pare că afişele decorative lipite cu scotch-tape de pe pereţi, şi mai erau niste cataloage cu frizuri, din China, şi să mor dacă ştiu cum au ajuns acolo, dar erau demenţiale tunsorile şi coafurile alea. Au asiaticele astea un păr… Mătase, nu alta. Vopsele pentru păr nu există la salon, dacă cineva doreşte, una dintre angajatele libere de programări, dă o fugă pân’ la piaţă şi cumpără ce se găseşte, după ce “stilista” s-a consultat în prealabil cu clienta, studiind şi nişte cataloage Londa etc, etc, soioase şi vărzuite. În piaţă se găseşte Aroma, Gerocossen, Kallos, Londa, L’Oreal, Garnier şi câteva chestii cu henna… Se execută şi permanent d-ăla stil caniche netuns, în mod special la doamnele care au o slăbiciune pentru violetul ăla…  nu ştiu cum dracu’ îi zice şi din ce se obţine, da’ dacă femeii îi place, se execută orice atrocitate. N-am mai fost de mult acolo, dar mi-am luat inima în dinţi, pentru că, v-am mai povestit eu cum stau cu banii, plus că eram plină de inspiraţie, şi m-am bucurat că-i ieftin şi pot şi eu să văd ce face una cu experienţă şi atestat, să mă “documentez”.
În “salonul” de manichiură se găseşte un birou, două scaune, chiuveta şi nişte măsuţe cu loţiuni, poţiuni, lacuri pentru unghii, diluanţi… Numai Ruby Rose, Farmec, Golden Rose şi alte chestii al căror nume nu l-am reţinut. Să nu credeţi că am ceva împotriva RR, GR, Farmec. Majoritatea lacurilor pe care le deţin sunt de la Farmec, cu câteva excepţii, cu care m-am lăudat în trecut pe blog (Opi de la Ema, Margaret Astor, Oriflame, Coral Prosilk şi alte câteva, însă mi-e lene să mă dezlipesc acum de scaun să le cercetez, dar sunt la fel de accesibile ca preţ, şi, părerea mea, destul de rezistente, mai au ele şi alte calităţi, da’ nu ele fac obiectul compunerii de faţă). Oricum, am mai triat din ele, aşa că s-au împuţinat considerabil. În fine, ideea e că n-o să găsiţi în salonul ăla decât ce-am zis, plus chestiile no name. N-am observat ustensile pentru nail art, deşi poate avea ştampile, şabloane şi alte trestii dosite prin sertare. Pensulici n-am văzut…
După o tură prin piaţă la 40 de grade sub coviltirul ăla din plastic ce face de acoperiş, mi-a venit ideea strălucită să merg, fix în clipa aia, să-mi fac o programare la salon, aşa că flancată de sarsanalele cu roşii, ardei, castraveţi, alte bălării, plus o bucată de ceva afumat de la care nu-mi puteam lua gândul (am auzit că face bine la siluetă, mai ales în combinaţie cu orice fel gătit cu fasole uscată şi garnisit cu gogonele murate şi presărat cu pătrunjel verde), şi alte minunăţii, mi-am făcut programarea. Peste o juma’ de oră din clipa în care intrai în salon, aşa că m-am grăbit spre acas’, unde făcui un duş rapid, lăsai sarsanalele vraişte, şi fuga spre “salon”. Bine, sigur că pe drum m-a străfulgerat gândul că m-a prostit căldura, sau foamea, dar era târziu să mai dau înapoi, plus curiozitatea…
Intru în salon, mă duc la masa de tăiere, şi hai cu manichiura, care a decurs după cum urmează: eu dau buna-ziua fetei, ea-mi răspunde la salut, eu o întreb încurcată unde mă pot spăla pe mâini. Ea-mi zice că nu-i nevoie că mă dezinfectează ea (Bine, bine, dezinfecţie, da’ jegul? Ah, iar nu mă duce mintea, fi-mi-ar murăturile de râs, că numa’ la ele îmi stătea gândul, deşi n-aş fi spus pas unei salate de varză nouă, se dezinfectează şi el, deci devine jeg septic, aşa că nu se pune la socoteală), eu insist, aşa că mă îndrumă spre baie (folosită atât de personal, de clienţi, cât şi ca spaţiu destinat igienizării ustensilelor, spălării prosoapelor, halatelor, bla, bla). Apă caldă şi un dozator de săpun lichid d-ăla luat de la patruşopt de mii orice. Putea la fel de bine să fie şi degresant d-ăla pentru parbrize, cam atât de mare era dozatorul ăla, şi nici nu se mai vedea ce scrie pe etichetă. Prosoape de hârtie. Mă spăl, mă întorc. Acolo mă întreabă fata ce vreau, eu zic că vreau să-mi dea forma pătrată, o culoare şi atât. Şi purcede la lucru. Îmi dă oja jos de pe gheare (acetona obişnuită, 1 leu cincizeci sticluţa, nu aveai ce alege). Un plus că avea mănuşi, un minus că doar la mâna dreaptă, cealaltă mănuşă zăcând pe masă. Se vedea că mai fusese folosită… Pileşte, curăţă unghia de resturi, mă întreabă de “peliţe” (n-aveam, că eu le tai cu sadism imaginându-mi că-s  retardatul ăla de m-a trimis în şomaj), eu zic că vreau un ulei, ea zice că nu prea mai are în sticluţă, mă uit şi eu la sticluţă, şi zic hai lasă, că nu-i nevoie... Era un ulei d-ăla din piaţă, am avut şi eu, şi ce-i drept chiar era bun. Am recunoscut forma sticlei şi culoarea lichidului, eticheta nu se mai putea citi, aşa că zic din amintiri că era unul turcesc, nu mai ştiu “brandul” (posibil Ruby, da’ parcă n-aş băga mâna în foc). Sunt două în set, ăla pentru înlăturare, şi unul vitaminizant, unu-i verde şi unu-i albastru. În fine, ce mai rămăsese în sticlă era déjà tulbure, plin de impurităţi şi alte reziduuri, deci n-am vrut. Vitaminizantul/ hidratantul, ce era ăl’lalt, idem. N-am văzut beţişor de portocal, doar cuţitaş, şi ceva cu formă de macetă, in miniatură. Nu-s expert, da’ sigur nu era destinat manichiurii sau pedichiurii. Poate doar clienţilor nemultumiţi, da’ n-am mai întrebat, aşa că am rămas cu nedumerirea. Mai avea pe masă niste pile, forfecuţe, nişte cleşti, chiurete… si sulul cu prosoape de hârtie. Unghiile mi le-a scurtat cât a poftit, deşi ar fi trebuit să mă întrebe, iar eu n-am vrut să zic din proprie iniţiativă, taman ca să văd dacă face ca la carte (ce fiţe proaste am). Le-a scurtat cu pila pentru că asta am cerut, cu foarfeca, deşi sunt moi, după tratamentul cu maglavaisul de la Farmec sunt oarecum casante (am găsit remediu şi la asta, da' nu riscam eu tocmai cu fata asta). Din cât erau, mai rămăsese un milimetru… Nu-i bai. Un puf de spirt ici, unu’ colo, trece un prosop din hârtie peste degetele mele, şi trecem la lac. Pune mâna pe culoarea indicată, eu (învăţăcel zelos) întreb de bază şi de top coat, ea zice că la ei nu găsesc decât lac incolor (face si de base, şi de top la ei), nu mai au, iar când au, se plăteşte extra. I-am cerut să-mi dea cu lac pe post de base, s-a conformat. Încurcate socoteli pentru mintea mea ameţită de murături, ocazie cu care dau şi un sfat, gratis: nu mergeţi nicăieri cu burta “goală”. Paranteză: buffer n-am vrut că era déjà mult prea uzat (oricum erau “şlefuite” de mine şi nu avea ce să mai facă). Aşaaaa, ajungem la lac. Prost dozat, prost întins (cred că era şi cam uscat), pictat pe lângă, şters surplusul de pe deşte cu beţişoare pentru urechi, întins şi mai rău, pete… Sticla jegoasă (mă rog, pictată cu ojă), câh bleah, ce mizerie. Chestia e că nu înţeleg în ruptul capului de ce, pentru că fata e aceeaşi de acu’ trei ani, în trei ani chiar nu şi-a “intrat” în mână… În fine. Am pierdut 15 lei. Da’ m-am spart de râs în sinea mea, pentru că lipită pe un perete, îngălbenită şi ornată cu rahaţi de muscă, trona o listă de preţuri pentru unghii “false” din gel (aşa scria), pictură pe unghii, “aplicaţi cu modele”… Dacă la ce-am cerut mi-a pictat juma’ de mână, nu vreau să-mi imaginez ce masacru face la “modele”. Păcat că n-am făcut poză, da’ mi-a fost ruşine… Oricum, mâinile arătau de parcă mi-am prins deştele în uşă, pentru că am vrut un grena, şi s-a întins ăla ca dracu’ când a încercat să-l dreagă.
Ce cred eu? Păi eu cred că fata-i varză. Asta una. A doua, este că cine merge la ea şi este mulţumit de ceea ce primeşte în schimbul banilor şi revine, e prost de împunge, orb etc, etc. Adică, cum, să merg la manichiură, doar aşa, că plătesc pe una să se muncească la copitele mele, şi după aia, spărgând seminţe în faţa blocului, să zic cui are urechi de auzit, că eu am bani de salon… Deci… probabil că numai o anumită categorie [socială] merge în asemenea saloane.

11 comentarii:

  1. mi-ai facut pofta de fasole cu afumatura si muraturi :))
    urata experienta :| bine ca te-ai ferit de foarfecuta ca cine stie ce se mai intampla.

    RăspundețiȘtergere
  2. In cel mai rau caz, le aveam mai scurte decat le aveam deja, dar... nu poti sti cum pleaca fisura si trebuie apoi sa le tai "din carne"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place cum scrii. Tare de tot! :))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa inteleg ca ai fost "sub acoperire" daca tot nu faceti practica in saloane :)). Totusi ai riscat destul de mult, eu nu am curaj sa ma duc la un salon mai rasarit sa imi faca manichiura...dar la unul din asta....

    RăspundețiȘtergere
  5. @Butterfly - nici nu aveam asteptari prea mari, plus ca am vazut altele si mai rele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca sunt altele si mai rele...nu stiu daca ti-am mai povestit eu de cosmeticiana aia la care am fost sa imi faca un tratament facial si inainte de operatia propriuzisa s-a spalat pe maini cu apa dintr-o sticla pt ca nu aveau apa curenta....si acum ma mir de mine ca am ramas tintuita pe masa aia si nu am fugit, lasand-o pe tanti sa se ocupe de mine :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Butterfly - fugi cat te tin picioarele!

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte dragut :l pfff. si eu am facut un curs de calificare mani pedi si am zis ca turbez de nervi + am invatat fix ce stiam mi-au mai luat si o gramada de bani ! o porcarie !nici de munca nu mi-am gasit

    RăspundețiȘtergere
  9. @Elena - si la mine a ramas mai mult hobby. E f greu sa pornesti pe cont propriu, e nevoie de o investitie destul de serioasa, mai ales daca vrei sa lucrezi cu produse bune. Inceputul e chiar greu. De lucrat in salon nici ca mi-am mai pus problema. Am incercat niste colaborari, dar nu merita, e prea mare efortul din partea mea, si la fel si cheltuiala, iar despre conditiile oferite nici nu vreau sa vorbesc.

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...