joi, 23 iunie 2011

Sunt chitră!

     Deci da. Azi am bâzdâci rău de tot. 
     Întâi că dimineaţă am vrut să-mi iau şi eu o cafea de la automatul din clădire, şi al dracu’ automat, mi-a înghiţit banii. M-am învârtit eu pe lângă el, şi când s-au terminat târcoalele, l-am rugat frumos, da’ el cârâia la mine şi clipea din beculeţe (al dracu, automat, cre’ că râdea) şi ciuciu cafea, aşa că i-am dat un ocol până am găsit ştecherul şi i-am luat piutul. De tot. Îl bag, îl scot, îl bag, îl scot (din priză, pe ştecher, nu vă gândiţi la tâmpenii), nu se reseta neam. Măcar l-am liniştit. Da’ tot iau datele de pe autocolantul ăla şi trântesc o reclamaţie la OPC, ANPC, cum mă-sa îi zice (şi la APC). După mine s-a mai întâmplat câtorva amatori de poşircă, unora le-a scuipat banii înapoi, altora nu, da’ ciuciu cafea. Şi mai am eu o gândire, şi anume că se ştie că aparatul e defect, şi cân’ vine meşterică acela de ia banii din el şi-i face plinul, ceva-ceva le-o da şi la pârliţii ăia din recepţie, pentru că după ce-am zis în gura mare de a răsunat tot holul “OPC”, au dat banii înapoi  câtorva persoane. Nu m-am lămurit dacă din buzunarul lor, sau i-a scuipat jegul ăla de aparat, da’ bănuiesc că din buzunarul lor, pen’ că le cam tremura mâna cu care dădeau banii aia.

     Apoi sunt supărată pe prostia mea din cap. Să nu te prind că te uiţi de sus, că toţi avem doza noastră. De prostie, desigur. Ce ispravă am făcut? Una mare, gogonată, şi care ţine de mai bine de doi ani. Am datără şpagă la poştăriţă. I-am dat de când am intrat în CIC, şi i-am dat şi când am intrat în şomaj. Lună de lună. De ce i-am dat? Păi de vacă-proastă-şi-încălţată-şi-desculţă ce sunt eu. I-am dat pentru că aşa lasă şpagă şi mamaie, şi mătuşa, şi unchiu’ şi toată lumea pe care o cunosc eu şi primeşte ceva bani prin Poşta Română, pensie, indemnizaţie ce mă-sa or fi banii ăia. Pai, ce, eu să fiu mai chitră? Vecina de la parter lăsa vreo 25 de lei, alta 15, io n-am lăsat decât ce era peste “rotund”, deci până-n 10. Că ce zice dacă nu dau deloc? Tot un drac cu ce zice când io dau 10 şi alea 15-25: ia uite chitra. Păi, ia, că nu mai dau deloc, bag picioru’. Ce-o să facă? N-o să-mi mai aducă alocaţia copilului? O trec pe cardu’ soţului. Se uită chiorâş la mine? Nu-mi răspunde la salut? ‘Mi bag picioru’ că nu-mi pasă, nu ne cunoaştem, nu ne-am bătut pe burtă! Mentalitate greşită: ăia obişnuiţi să primească şpagă nu se simt obligaţi în nici un fel să presteze mai frumos la tine, nu se simt datori faţă de tine, îşi fac fix datoria/ meseria/ norma, nici mai mult, nici mai puţin. Nu dau şpagă, îmi astept frumos rândul, nu iau faţa nimănui, şi dacă simt că “mă sare”, numa’ să vezi câta’ balamucu’ pot să fac (nu din prima, of course, întâi ciulivizat, după primul refuz scoatem artileria grea, şi dacă dau de porci, să mor dacă mă las până nu-şi pierd job-ul, uite aşa, d'a dracu’).

     Întrebarea firească este: mi-a folosit la ceva "investiţia"? Veţi afla în cele ce urmează… Marţi a venit “şomajul” şi n-am fost acasă, pentru căci am fost la curs. Miercuri soţul a făcut arest la domiciliu că poate revine poştăriţa cu banii. N-a venit, aşa că de la curs am făcut un ocol pe la poştă. La poştă ar fi putut să-mi dea banii dacă poştăriţa ar fi lăsat avizul. Cum nu l-a lăsat, am zis “vedem mâine”. “Mâine”, adică azi, iar face soţul arest la domiciliu, iar nu vine, iar fac ocol la poştă, iar n-a lăsat avizul, sau cum dracu’ îi zice la biletu’ ăla de ţi-l lasă odată cu banii… Talon, găsi-l-ar dracii, că dacă nu-mi aminteam, iar îmi frecam creierii la noapte de nu puteam să pun geană pe geană de ciudă!
     Întreb si eu ce tre’ să fac dacă n-am fost acas’ atunci, aia de după geam îmi zice că tot la ei tre’ să mă duc, că dacă nu ma duc, îmi “varsă” banii… Aoleu, ce nasol!  Mi-era cam jenă să întreb da’ unde dracului îi varsă, am priceput eu că folosea argoul ăla al lor... cine vomită bani, că jur că mă duc să-i culeg, mă duc cu sacoşa, să-i "verse" direct acolo! Şi mă duc chiar azi să cumpăr una d-aia mare de rafie, cum am văzut eu că au zarzavagioaicele… Zice aia să mă duc ori azi mai pe la şase, ori mâine… până nu-i “varsă” că atunci tre’ să mă duc în altă parte. N-am mai întrebat unde (am uitat să zic că nu-s chiar făcută grămadă, mă prind eu şi singură)… Nu mai las nimic, că n-am de ce! Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce salariu de mizerie are cineva! Câtă vreme ocupă postul, să nu se plângă la mine, că n-am ce-i face eu, şi să-şi facă treaba. Nu-i convine, ura şi la gară, să plece în altă parte, nu să aştepte de la mine, de la ăla, de la ăla câte un leu, doi lei, cinci lei. Le am şi eu p-ale mele, mult, puţin, cât câştig, nu priveşte pe nimeni, la fel pe ce-mi cheltui eu banii, şi-n afară de familia mea, n-am datorii faţă de nimeni. Adică ăia care n-au ce “ciupi” şi nici de unde, ghinionul lor? Cât scrie pe bon atât plătesc, cât scrie pe talon, atâta vreau, nici mai mult, nici mai puţin. Şi vreau restul până la ultimul ban, nu-i problema mea că n-ai “mărunt”.  Gata pe ziua de azi, m-am răcorit.

Un comentariu:

  1. :))Apropo de spaga la postarita, eu am o babuta pe scara care se ocupa sa imi ia corespondenta, sa imi plateasca lumina, etc, si intr-o zi s-a dus si nu ne-a platit lumina pentru ca nu ne venise hartia cu suma pe care o aveam de plata. Ea are meciuri cu tipa care vine sa incaseze banii de lumina si din cauza asta plateste la ghiseu sa nu isi ia aia comision :)). In fine, si in luna aia nu stiam cum sa fac sa platesc lumina, am venit de la serviciu si era chiar ziua cand colecta tipa aia banii si m-am intalnit cu ea chiar cand iesea din blog, am abordat-o, mi-a spus cat am de plata, am avut suma exacta, si dupa ce mi-a dat chitanta mi-a spus "Sarbatori Fericite" :)) Si nu eram deloc in preajma niciunei sarbatori, cred ca a fost o ironie din partea ei ca mi-a facut o favoare si nu i-am lasat spaga. Eu pe moment am zis multumesc, dar in lift m-am tot gandit ce a vrut sa spuna cu "Sarbatori fericite" si i-am dat dreptate babutei ca nu isi merita comisionul:))

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...