sâmbătă, 15 octombrie 2011

Cursul meu de mani/ pedi (continuare)

      Chiar mă gândeam că am băgat o sumă destul de mare în trusa pe care mi-am făcut-o, în lacuri, în geluri şi alte trestii, în ideea că în clipa în care obţin diploma aia o să… o să. Decât că nu am nici o diplomă. Am doar contractele încheiate cu firma… 
     La curs ni s-a spus din prima zi că vom face practica în saloane, mă rog, ucenicia, şi dacă proprietarul salonului decide să ne şi angajeze, bafta noastră (firesc: nu era obligaţia şcolii să ne găsească şi locuri de muncă),
decât că nu s-a întâmplat: una singură din toată grupa mea a fost trimisă într-un salon, şi chiar a avut bafta să fie angajată. Chestia e că se apropia finalul cursului, şi cam toată lumea începuse să se agite, pentru că nu ne mai trimiteau nicăieri, şi de câte ori întrebam de practica în saloane răspunsul era acelaşi: mai bine facem practica între noi, pentru că la salon o să ne pună să spălăm pe jos şi alte d-astea, în nici un caz nu ne vor permite să lucrăm. Cu vreo vreo două săptămâni înainte de încheierea cursului a început un bâlci cum n-am văzut în viaţa mea: o cursantă a facut o plângere oficială la adresa “şcolii” şi să te ţii… Profesoara a început să facă nişte crize de isterie, să zbiere, au început subit să dispară din ustensilele şi materialele puse la dispoziţia noastră de către firma respectivă… Să te ţii bârfe, acuzaţii, priviri, tensiuni, nu se ducea una să-şi pudreze nasul fără să-şi ia geanta cu ea la budă, profesoara făcea anchete pe cont propriu întrebând cine a făcut plângerea, ne trata de parcă eram ultimii oameni, că de ce am făcut plângere, că ar trebui să ne bucurăm că-i cursul moca pentru noi de parcă eram nişte jeguri şi ăia de la şcoală erau dumnezei şamd. Ne-am trezit cu două individe de la AMOFM că ne interoghează despre curs, dacă avem nemulţumiri etc. Dupa crizele de isterie ale profesoarei, presărate cu “noi nu avem nici o obligaţie faţă de voi, nu ne plătiţi voi”, noi nu am spus nimic, doar că abia aşteptăm să terminăm cursurile şi să încercăm să ne angajăm care pe unde putem. Una dintre cele două ne ţinea nişte predici gen că nu vrem să muncim, să ne căutam de lucru, că se angajează pe bandă rulantă femei trecute de 40 de ani… Nu ştiu la ce filme se uita femeia aia, dar bătea câmpii rău de tot… D-aia erau printre noi foste profesoare, inginere şamd care făceau un curs de recalificare profesională, că se găsesc pe toate drumurile locuri de muncă… Ce dracu’ să mai ceri când mai trecuse o săptămână şi cursul se încheia… Sincer, ne era şi teamă să nu ne facă cine ştie ce minuni la examen. 

     [Altă porcărie: cursul era gratuit, puteai beneficia de el numai dacă erai şomer înregistrat în evidenţa AMOFM, dar dacă erai şomer indemnizat (adică primeai indemnizaţia de şomaj) şi ţi se făceau oferte de lucru şi le refuzai, pierdeai indemnizaţia de şomaj, precum şi dreptul de-a urma acest curs geratuit, plus că trebuia să-l plăteşti, şi atunci nu înţeleg de ce îţi mai permiteau să participi la un curs pe care nu ştiai sigur că îl poţi termina. Asta una, a doua: dacă te angajai, puteai continua cursul, plăteai o diferenţă (nu m-am lamurit précis ce şi cum), dar, sincer, ce angajator îţi permite să lipseşti de la job câteva ore pe zi pentru un curs care nu are legătura cu firma/ activitatea lui... Deci, ca să poţi urma acest curs chiar trebuia să stai acasă alea două luni şi jumătate... Mie mi se pare cumva că sfidează logica şi rostul cursului în sine, da’ mă rog, asta cred eu… Eu nu mi-aş fi permis dpdv financiar să fac un curs de manichiură/ pedichiură, de aceea m-am înscris la cel de la şomaj, dar nici aşa nu se poate: făcut la futu-i mă-sa, de mântuială, cu un “manual” furat de pe net, teorie din doi în paişpe, ca ăia să-şi ia nişte bani şi ăilalţi să cheltuiască nişte bani… Şi în plus, pe perioada cursului, nu mi-am mai căutat un loc de muncă, mare parte din curs nu am mai avut nici indemnizaţie, deci nici mie nu mi-a fost uşor, dar chiar am crezut că mă va ajuta.] 
     
     Am tăcut toate şi n-am mai spus nimic, numai să se termine odată. În chiar ultima săptămână, vine oferta din partea şcolii, cu două saloane la care să putem merge în practică şi să facem listă cu care vrea şi unde vrea să meargă, apoi cine nu vrea să meargă în practică la salon, să dea o declaraţie pe propria răspundere că nu vrea practica în salon şi vrea să facă practica în continuare în sala de curs. M-au apucat toţi dracii: două colege au decis că vor să meargă chiar şi pentru o săptămână (asta se întâmpla luni, vineri aveam examenul), şi au ales unul dintre cele două saloane, iar când au predat cererile, profa a început cu nişte istericale că de ce l-au ales tocmai p’ăla… păi de ce dracu’ l-a mai menţionat dacă nu trebuia să-l aleagă nimeni? În final, cele două colege n-au mai mers nicăieri, au început să plângă, nu înţelegeau unde şi cu ce i-au greşit ăleia, iar restul… n-am mai mers nicăieri.
     Părerea mea legată de cursul ăsta: a fost o abureală pe care s-au cheltuit fix degeaba nişte bani, pentru că nu ştiu câte s-au angajat manichiuriste pe undeva (vorbesc de grupa mea, pentru că am mai păstrat legătura cu câteva colege), a fost total dezorganizat şi plin de nereguli, ca să nu spun mai mult şi mai urât sau să mă apuc să fac nişte acuzaţii fără dovezi concrete. De exemplu, au apărut nişte discuţii legate de modulele cursului: când se face teorie, când practică, structura cursului… Nu am văzut o programă, iar în clipa în care au început să apară nemulţumiri, am solicitat o programă a cursului şi mi s-a spus că nu trebuie şi nu am dreptul să văd eu, în calitate de cursantă, aşa ceva şi cine sunt eu să cer aşa ceva. Am rămas cu gura căscată… Eu nu am văzut o foaie de hârtie pe care să scrie câte ore din curs sunt alocate pentru capitolul referitor la igienă, câte pentru tehnica de lucru etc, ni s-a spus doar la modul general câte ore pentru partea teoretică şi câte pentru practică, dar nu şi când facem una şi când facem alta. La un moment dat ni s-a spus că spre finalul cursului ni se va vorbi şi despre managementul saloanelor, organizare etc, nici asta nu s-a întâmplat…
     Spun că acei bani s-au cheltuit degeaba, pentru că în urma acelui curs toate cele care au mers la interviuri pentru angajare ca manichiuriste s-au lovit de două chestii mari şi late: unghii tehnice şi experienţa în salon, ori cursul de la şomaj cuprindea numai mani/ pedi clasică (deci nu a fost făcut cu cap, dacă era să te ajute să te angajezi, se interesau şi ei ce se caută şi făceau dracu’ un pachet complet), iar la capitolul experienţă (pe care nu avea nimeni de unde să o aibă din moment ce era curs de calificare), trebuia să se asigure că aia care au organizat acest curs ne oferă posibilitatea reală să facem măcar ucenicia aia în saloane, şi nu s-a interesat nici dracu’, iar noi nu am ştiut niciodată care sunt obligaţiile şcolii. Bine, nu era cazul să ne prezinte nouă caietul de sarcini, dar dacă ei nu sunt în stare să verifice pe ce se cheltuiesc banii, poate că pe unele dintre noi ne-ar fi dus capul. Deci, aşa se fac bani în România…

LE: Am reuşit, într-un târziu, să-mi iau diploma, la sfârşitul lui ianuarie 2012, după n telefoane şi vizite la sediile "flotante" ale "şcolii" :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...