Observatii personale - primele impresii :D

     Povesteam cu alte ocazii ca am fost si hartogar. E bine sa fii hartogar pana la un punct, dar cand printre hartoage se insereaza si fapturi cu maini, picioare si, mai ales, gura, se schimba treaba. Daca la chestia asta adaugi telefon de serviciu, telefon pe birou care taraie intr-una si eventual, pe mai multe linii, si un laptop, e clar ca s-a dus toata armonia.


     Cum sunt la inceput de drum cu noul job, momentan ma amuza micile conflicte nascute intre cele multe doamne din open space. De vreo doua ori n-a lipsit mult sa asist la cate o paruiala in fumoar, dar m-am evaporat la timp, mai ales ca cele care se paruiau erau una simpatica mie si una care mi-e foarte antipatica, si m-am retras, dar, desigur, nu din lasitate, ci de teama ca n-as fi putut pastra obiectivitatea... As mai fi stat eu sa privesc scena, dar tot priveau la mine, ba rugator, ba intrebator, cam ca la un arbitru de fotbal, si am simtit nevoia subita de aer, in ciuda faptului ca purtam o conversatie telefonica ce din exterior ar fi putut trece drept foarte captivanta. Si mai ales pentru ca orice conversatie telefonica purtata intr-o scurta pauza trebuie sa se sfarseasca la un moment dat. Daca erau barbati, as mai fi stat, chiar mi-as fi oferit serviciile de mediator, dar cu duamnele nu se stie niciodata momentul in care decid sa faca front comun impotriva impaciuitorului [care poate sesiza aspecte ale conflictului trecute cu vederea chiar de catre partile direct implicate]... Cred ca le-am dezamagit, mai ales ca asistasem si la evenimentul care a generat disputa, deci as fi putut fi si un martor foarte bun. Chiar ma mandresc cu faptul ca am un simt suplimentar in ceea ce priveste tipul asta de situatii, dar la fel de mult ma mandresc si cu instinctul meu de conservare, desi, uneori, curiozitatea tinde sa ma impinga la pacat...

     De exemplu, implicata intr-un conflict major (minor, desigur, dar dat fiind faptul ca este vorba despre femei, fleacul capata o importanta vitala), a fost chiar "pila" mea, pe care nu o plac, nu o suport. Din nou am asistat la evenimentul care a generat conflictul: eu fiind "ucenica" trebuie cumva sa fiu omniprezenta, sa asist la toate activitatile posibile, sa ma prezint la fiece apel sosit din partea "senioarelor" (senioare pe post, in nici un caz nu fac referire la varsta biologica, presupunand ca as face asta, s-ar traduce prin expresia "mi-am dat foc la valiza") si sigur ca am fost solicitata ca martor. E o misiune destul de grea "fofilatul".  Imi propun ca, de acum incolo, atunci cand voi mirosi conflictul, sa incerc sa ma fac utila in alta parte, sau cel putin sa mimez faptul ca sunt foarte utila in acea alta parte. Oricum stau destul de bine cu auzul, pentru cazul in care, sa zicem ca as fi curioasa in legatura cu ce si-ar putea spune acele duamne. Sigur, intervine si problema educatiei, de unde stiu ca nu-i ok sa tragi cu urechea, dar din nou, nu se stie din ce parte bate vantul, daca s-a intamplat sa aud ceva, nu inseamna si ca am facut eforturi in sensul acesta, deci pica problema educatiei in fata unei pozitii strategice. Momentan este util (chiar este?!) sa stiu cine-i mahalagioaca sefa, cine-i scorpia, cine-i bunaciunea, cine-i "fata mosului", cine-i "Mama India" ori "Maica Tereza" samd in opinia generala, dar trebuie sa imi pastrez neutralitatea. In acest colectiv este indicat sa nu te remarci in nici un fel, sa nu incerci sa optimizezi ceva (chiar daca simti, si te mistuie sentimentul) ca o schimbare este benefica, pozitiva etc.  Cel putin nu atat de curand...

     De notat faptul ca si seful dispare in momentul in care in aer plutesc ceva tensiuni...