Cine a tampit poporul cu televizorul?

     Dupa multa, multa vreme de neuitat la tv, azi nu stiu cum se face ca nu era pe Disney Jr, era pe un post de stiri. Aici trebuie sa fac o paranteza mai mare si sa explic de ce nu mai am eu treaba cu tv-ul. Deschid paranteza. P-aci pe blog, gasiti o parte din motive, gen personaje dubioase, curvistine, crainici cretini, moderatori cretini, subiecte cretine (puteam sa dorm la fel de bine si fara sa aflu ca a caftit-o barbatu’ –fostul- pe Frigeasca si alte subiecte de gen ce-o implica pe Bahmuteanca si alte notorietati locale). Intr-o vreme ma amuzam, dupa o vreme, m-am plictisit. Aveam si timp… Apoi a inceput sa incolteasca in mine spiritul civic –chestia aia care te indeamna la mersul la vot, studiat catindatii la diverse functii publice etc, etc.  Acum nu-s prea convinsa ca asta-i denumirea corecta.

     E posibil sa fie legata treaba asta de lipsa de preocupare, dar eu sunt destul de ocupata, mi-ar mai trebui o pereche de maini, vreo doua capete in plus pe umeri, si tot n-as putea face cam tot ce mi-am propus si tot ce-ar trebui sa fac. Un alt motiv ar fi stirile. Mai, m-au disperat.
     Vreo doua saptamani televizorul de la job a fost pornit pe un post de stiri. Poate daca n-ar fi avut sonor, n-ar fi fost o problema, dar avea… Si dupa alea doua saptamani aproape ca-mi venea si mie sa ma sinucid sau sa sinucid televizorul ala de la atatea drame, crime, nenorociri, apocalipse si clima in permanenta schimbare din rau in mai rau, foamete iminenta si cate alte pedepse divine. Doua-trei zile la rand rulau o singura stire, pe care o repetau cu fiecare ocazie, de fiecare data usor schimbata: nu mai erau trei morti, erau 50, cam ca in bancul ala cu avionul cu 200 de pasageri prabusit intr-un cimitir, de-au gasit politaii 7500 de victime, sau asa ceva. Depresive stiri…
     Pana intr-o zi, cand nu stiu ce mi-a venit si-am schimbat traseul, impletind mijloacele de suprafata cu metroul. Doua zile a fost super, nu am mai stat la semafoare, n-am mai injurat soferi imbecili care gaseau de cuviinta sa se pupe cu tramvaiul in care ma aflam la prima ora a diminetii, fix intr-o zona in care altceva decat nenorocitul de tramvai nu trece, sa ma apuce disperarea ca n-am bani decat pe card si nici un taxi nu pot lua pan’ la lucru… In fine, cred ca a treia zi de mers cu metroul, liniste interioara, impacare cu soarta cruda si alte d-astea, se gaseste o tampita sa se sinucida la metrou. Tot dimineata… OMFG! Zic: doamne, care esti tu acolo sus, nu stiu cu ce ti-am gresit, dar asta-i, asa m-ai facut, cu cap patrat si mintea-n colturi, mai si gresesc, prost moment ti-ai ales pentru o lectie… Eh, aia a fost atat de toanta incat n-a reusit, au scos-o aia nitel sifonata, dar n-am mai stat sa vad (nu-s chiar atat de curioasa, plus ca ma grabeam sa ma intorc la tramvai). Ne-a incurcat degeaba. Acu’, chiar meditam si eu la toanta asta: cum dracu’ sa vrei sa te sinucizi asa? Adica, daca toata viata ta e un lung sir de ratari, suferinte, suparari (sa zicem, ca nu stiu ce motive avea aia), nici sinuciderea, singurul lucru care depinde 100% de tine sa nu-ti iasa? Si pe deasupra sa fie si o moarte atat de nasoala, sa te injure trei sferturi din populatia Bucurestiului care isi vede linistita de viata sa, mai mult sau mai putin implinita, dar care inca mai are job si incearca din rasputeri sa ajunga acolo la timp, in ciuda circulatiei greoaie din orasul asta mult prea mic si in nici un caz gandit pentru cati il locuiesc si-l iau la picior zi de zi? Daca ar mai fi avut o sansa cat de mica sa fie izbavita de pacate si sa ajunga in vreun Rai, dupa chestia asta sigur s-a lins pe bot… Cre' ca nici aia de la subsol n-o s-o primeasca de frica sa nu strice p-acolo ceva si sa stinga toate focurile de sub cazane.

     Revin la televizor: la spartul targului, apar si niste talpasi d-astia de la nu stiu ce post de stiri, la tv am vazut ca s-a intamplat altceva, nu era femeie, era barbat, nu a incercat sa se sinucida, s-a bagat pe sub metrou sa salveze un sobolan ratacit, ori cam asa ceva. Azi, dintr-o greseala, dau pe un post d-asta “serios”. Niste cucoane care cre’ ca n-au treaba p-acas’, nu vor sa stea duminica nici la un gratar, un mic, si-o bere, nici pe langa barbatii lor, ori langa plozi, daca or avea, erau suparate rau pe DDTV. Cica a otevizat ala televiziunea. No, shit… Televizuina s-a otevizat singura, si asta face de ani buni incoace. Nu a fost el primul care a adus pitzi la tv, n-a inventat el dansul la bara. Televiziunea lui e pentru d-astia mai inceti la minte, de rad taman duminica de bancul auzit luni. A intuit ca exista o categorie de telespectatori care nu pot renunta ei de buna voie la un subiect pe care un post “serios” il considera fumat dupa doua-trei zile, si le-a dat cativa ani de discutii despre Elodia (sa zicem, or mai fi si alte subiecte de povestiri nemuritoare). Si nu OTV-ul cu Dan Diaconescu in frunte a tampit lumea. In goana dupa audiente, s-au ocupat de treaba asta statiile mai mari (cica au creat divertisment de calitate si alte vrajeli d-astea pe care nici ei nu le cred), el doar a continuat, nu-i 100% meritul lui ca a vazut acest “potential” in cei ce belesc constant ochii la tv, platitori sau nu de abonament radio/tv.