Nicio zi fara distractiuni... La noi in firma exista un obicei care se pastreaza cu sfintenie: la ceas aniversar, sarbatoritul aduce o gustare, o udeala pentru preaiubitii colegi. Desigur, exista si posibilitatea ca sarbatoritul sa vina cu mainile-n turul pantalonilor, ceea ce se poate intampla dintr-un singur motiv: este o duamna intepata care vrea sa-si invete ea minte colegele, sa le arate ca nu merita nicio tratatie [de scroafe ce sunt]. Obiceiul asta zice ca mancaii nu tre' sa puna bani de cadou, trebuie doar sa ureze de bine, sanatate, fericire, copii multi si sa deguste bunatatile, care, nu va imaginati vreo cheltuiala uluitoare, inseamna doua cutii de bomboane [de obicei si astea cele mai ieftine de pe piata], ori ceva dulcegarii produse in bucataria proprie si cu minim de efort si cheltuiala, si doua sticle de suc. Sigur, exista cucoane care gasesc motiv de suparare, si dupa ce pe intreg parcursul anului au halit bomboanele si au lins sucurile tuturor, fix in preajma aniversarii lor se supara pe toata lumea si nu aduc nimic. E de porc, desigur, dar ce ne mai distram si noi...
Acu' vreo doua luni, a fost aniversarea uneia dintre duamnele ciufute, poreclita Ceauseasca din motive de 'telectualitate cronica, vadite aere de superioritate si alte fumuri [nejustificate, se subintelege]. Dupa ce s-a rafuit cu toate gastele din colectiv - evident ca nici eu n-am scapat - si a avut perioade in care nu a vorbit pe rand, ori simultan cu gastele cu care considera ca are ceva de impartit, s-a gandit sa ne dea o lectie si sa aduca "tratatii" [noua, nevertebratelor lipsite de caracter... pic de lipsa de respect]. A adus, dar dupa cum veti vedea, numa' pentru jumatea ei de birou si le-a dat potolul pe sestache, si dupa ce le-a indopat p-alea ca pe curcile bio, am vazut-o noi ca-i cam fiarta si chiar ne intrebam de ce. Am aflat, nimic nu ne scapa...
Deci, Borfette a carat prin tot orasul, din vagauna ei, pana la firma, ditamai troaca de cratita in care camuflase bine un tort homemade. In dimineata cu pricina am vazut ca incerca sa camufleze povara. Probabil ca se astepta s-o felicite toata lumea (asta-i aia de-i ziceam in alta compunere "intelectuala"), dar cum ne-a tratat cam cu dosul, nici noi nu ne-am grabit, asa ca d-aia cred ca ne-a taiat de pe lista, dar cum eu am avut ocazia sa degust preparate d-ale ei, nu am suferit prea tare, orgoliul mi-e intact. A adus si doua sucuri "naturale", si ea fiind una care impartaseste aceleasi convingeri in materie de hrana cu toanta aia cu curcanul, precum si aceeasi logica imbatabila, decat ca erau niste porcarii d-astea ieftine, chimicale mie-n suta...
La ceasul cinei celei de taina de la pranz, a scos mandra comoara, si a impartit portii tuturor gastelor din cardul ei. Tortul a avut succes total, marcat prin enumerarea ingredientelor folosite, transcrierea retetelor folosite la cele doua tipuri de crema, cucoana magulita primea felicitari din toate partile, ce sa mai: era in extaz fiindu-i recunoscute public talentele de mastersefa. Una, Cuvioasa, care si asta e alta zuza plina de venin, o intreaba despre reteta blatului (care, evident, era de-a gata, d-ala de cumparat). Asta, destul de ofensata ii zice ca l-a cumparat, insistand asupra gradului de dificultate al realizarii cremelor deosebit de gustoase si a ingredientelor scumpe folosite, dar cum ea este un talent deosebit intr-ale bucatarelii si cofetarelii, n-a mai irosit timp si cu blatul. Cuvioasa, ofensata la randul ei, si lovita in orgoliul de mastersefa ajunsa in plan secund, a primit budigaul dantelat in plin obraz si n-a ezitat cand i-a spus ca cel mai mult i-a placut blatul. A fost delicios!
Ulterior, si aripa noastra i-a urat in cor un calduros "la multi ani". Are rost sa spun ca ea era stacojie [de furie], iar noi umflate [de ras]?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.