marți, 18 iunie 2013

Pitzy talk

     Astazi am avut parte de-o zi foarte agitata la lucru, dar nu din motive de taskuri, cat din motive de conversatie de salon. Agenda zilei: Moni Gabor si Raduleasca. Pardon, Raduleasca fosta Tiganu.
Trecem peste cugetari adanci croite pe modelul "curva desteapta, bravo ei". Intai pe motiv ca nush la care dintre muierile astea doua se referea aia de-am citat-o, apoi pen' ca am simtit o unda de regret in glasul aceleiasi, si asa ajungem la Moni.

     Nu inteleg de ce o fatuca d-asta, despre care in afar' de ea si neamu' ei nu stie nimeni ce hram poarta, iar ceilalti se feresc sa faca afirmatii "nefondate", si care fatuca s-a carabanit in tari straine, mai este inca un subiect de stiri de orice fel. Ce dracu' face asta? Face pe nebuna si-i mai trebe' una... Uratica, frumusica, da, a reusit in viata (?!). Habar nu stiu din perspectiva cui. Asta o fi visul tuturor adolescentelor romance, sa se marite cu un copil batran, gata ofilit, libidinos etc, etc, cu o bruma de bani si un cotet chicios  cu ficusi varati in ghivece ieftine din plastic maro, d-alea de maxim 7 - 8 lei in en-gross, in cine-stie-ce comuna de la marginea Ilfovului, si sa ajunga vedete traind din scandaluri televizate, mai mult sau mai putin inventate? Trist...

     Pe urma, din cand in cand ne mai amintesc ziarele de Raduleasca [al doilea subiect dezbatut intens astazi].  Iaca stirea si despre asta: cica se duse intr-un magazin de marafeturi de unde zice ea ca a cumparat niste "nimicuri" cu care ar fi vrut sa-si decoreze casa. Pe care a dat 500 de euro [tot ea simte nevoia sa anunte suma]. Mah, ale dracu' nimicuri... Nu cred ca 500 de euro e o suma oarecare, mie tot a laudoresenie imi suna. Imi imaginez ca n-a intrat intr-un patrusopt de mii orice articol. Ma rog, si can' sa plateasca, nu umbla ea cu atatia iepuroi in poznar, scoase carnetul de cecuri. Si cica aia, ai dreaq, au vazut ca ie rumanca si n-au vrut sa-i accepte cec-ul. Ea stie treaba asta (ca aia stiau ca ie rumanca si ca fix d-aia au tratat-o cu, pardon, curu'), pentru ca era insotita de-o prietena pe care n-au ginit-o aia, si care pretena a auzit conversatia dintre vanzatoare si patronul magazinului (ce urat, a tras cu urechea). E o poveste cam incalcita pentru mintea mea de calatoare cu troleul bucurestean, in care imi fierb creierii vreo douaj de minute pret de trei statii zi de zi [da, stiu, mai bine mergeam pe jos], si nu pot pricepe nicicum de ce n-a platit cu cardul, ca cica si-a fluturat si cardurile p-acolo, nu doar carnetul de cec-uri, si a vrut ea musai sa plateasca cu o fila cec.       
     Doar e cetatean ioropean, are drepturi, poate din ambatz. Ea zice ca a chemat si politia, si cica aia de la magazin s-au tinut tari ca n-au incredere. Pe urma, zice ca nu era mare branza de obelecte cu valoare ce cumpara ea, neste blide, neste strachini, doar nu se imbogatea daca le ciordea... Pe mine ma deranjeaza cel mai tare comparatia cu un cetatean de rand. Ce cetatean de rand lasa 500 de iepuroi intr-un magazin oarecare, pe fake-uri, sau nimicuri? La o iesire "in afara" nu cred ca am cheltuit mai mult de 50 de euro pe suveniruri pentru cei de acas', si nu din zgarcenie, da' n-am de unde sa dau mai mult. Dupa mine si 50 de euro e mult, cre' ca am ales cele mai ieftine chestii, care sa placa celor carora le-am daruit, si care sa faca o impresie cat-de-cat buna, sa nu para si sa arate cat de cheap au fost [pentru aia de acolo, desi, in, general, pentru turisti, cele mai banale chestii au preturi horror]. Dupa buget, coane, dupa buget. Da, bine, stiu, nu se compara, ea acolo traieste...
     Puteti concepe ca majoritatea celor pe care-i cunosc sunt platiti cu 800 de lei pe luna (urasc din tot sufletul meu "ronii", exprimati-va, va rog, in lei, asta-i moneda tarii noastre, leii, nu ronii)? Bine, la astia adaugati si tichetele de masa, dar imaginati-va ca traiti din banii astia, desigur, daca doriti... Mie mi-ar placea sa incercati sa va puneti si in pielea lor, fara sa va imaginati ce munci presteaza, e posibil sa fie ingineri licentiati in diverse domenii, si care ingineri chiar activeaza pe pozitiile respective. Si v-as ruga sa va abtineti de la cometarii gen "mai mult n-au fost in stare". Pentru astia conteaza si doi lei...
     Acu', cinstit, mie mi s-a intamplat in Romanezia mea sa fiu luata peste picior de n ori, cu n ocazii, si nu e ca si cum s-ar fi asteptat cineva ca eu sa fiu de alta natie, ori etnie... sau ca natia ori etnia, ori veniturile stabilesc ce tip de 'tratament' meriti. Si aveam banii in mana, nu am cerut sa ma treaca "la caiet". Daca nici in Romanezia nu traiesc romanezi aflati in plenitudinea drepturilor lor constitutionale, atunci nu stiu unde dracului mai au romanezii astia dreptul de-a trai in pace... Nu spun ca nu m-am scandalizat ca dracu', ca nu m-am inflamat ca o gogoasa aruncata in ulei incins, dar daca la inceput doar m-am imflamat si am inghitit gogoasa, cu timpul am invatat sa fac uz de drepturile mele, si, daca nu sa trec la fapte, macar sa amenint convingator cu apelarea autoritatilor competente, care amenintare, de cele mai multe ori, a dat roade. Am povestit mai demult episodul cu mine cu burta la gura si fabuloasa rulada mucegaita [mi-e lene sa caut pe blog]. Eh, ideea e ca daca renuntam la balci, pierdeam banii, pierdeam rulada. Si era o chestie ieftina, chimica 100%, dar in clipa aia p-aia a vrut-o. Am luat-o acas', si acas' am descoperit pe ea cultura de mucegai, nu pe una, ci pe ambele, ca doua cumparasem. Puteam s-o arunc la gunoi si sa-mi vad de viata mea, dar am ales sa ma intorc cu ea la magazin si sa-i invit si p-aia s-o admire. Ei, la randul lor, au facut pe niznaiul, dar eu nu m-am lasat. Nu era vorba de-o suma mare, nu saraceam cu trei lei si ceva, cat facea chestia aia, dar era vorba despre ideea in sine, de-a achizitiona un produs sigilat, pe care-l duci la tine acasa, unde, pofticios si cu balele in barba, il dezvirginezi [produsul], si te trezesti cu chestia verde si blanoasa in farfurie. De ce s-o arunci la gunoi, ca si cand nimic nu s-a intamplat, pe motiv ca n-a costat o avere? E ca si cand ai accepta ca din supermarket e ok sa dai banii  uneori pe produse deterioarate, ca si cum ar fi ceva firesc sa intalnesti si d-astea si e sub demnitatea ta sa semnalezi problema... Pentru cine nu stie, supermarketurile care se respecta [dpdv al cifrei de afaceri, desigur], au in dotare si medici veterinari, uneori chiar inspectori de sanatate, care sa constate ca produsele receptionate sunt conforme cu niste norme in vigoare. Sigur, un moft d-asta costa extra, se reflecta si in pretul produselor, dar eu, in calitate de client, stiind ca aia au un ochi in plus, dobandesc increderea de-a cumpara de la ei fara sa mai verific eu, personal: in pretul produsului l-am platit si p-ala care casca ochii pentru mine, exact asa cum as face-o eu... grav este cand platesc pentru iluzia de-a avea acel al tzashpelea ochi... Nu e o chestie care sa tina de orgoliu la modul ca iti permiti. Eh, cu Rasufleasca exact asta este: simte nevoia sa mentioneze o suma, care suma, pentru majoritatea celor pe care ii cunosc inseamna credit, rate. Cunosc o multime de persoane care pentru a avea casa visurilor lor au facut rate la banca, de la cei patru pereti, pana la glastrele care odihnesc pe rafturile pieselor de mobilier, au facut credite ipotecare, credite pentru nevoi personale, si nu in Monaco, Elvetia etc, etc, ci chiar in Romania, unde traiesc, muncesc si platesc impozite. Si au fost [si sunt] tratati cu curul. De cine credeti ca ma doare mai tare? Eu nu cred in povestea Rasuflestii, care Rasufleasca nu mai rezoneaza cu nimeni. Exista romance care comanda produse pe site-uri din afara tarii, chiar de pe alte continente, si care romance nu au fost dezamagite de serviciile respective, fie ca au comandat produse de 1, 99 euro, fie ca au comandat produse de 9, 99, ori 19, 99 euro, ale caror carduri nu au fost refuzate, indiferent de valoarea produsului comandat, atata vreme cat au indeplinit conditiile de comanda si livrare si retur, si nu erau "vedete de televiziune"  ci no name, ca si mine...
     Cunosc romani cu joburi pe care altii le-ar numi "de rahat", care au reusit sa obtina credite in tari straine, sa-si cumpere case si terenuri din joburi insignifiante pentru Rasufleasca, vedeta de televiziune: bucatari, ospatari, vanzatori, care presteaza muncile astea de ani de zile in tarile de rezidenta, nu de ieri, de azi... Inca se zbat sa-si plateasca ratele, dar aceia muncesc in tarile respective de ani de zile, nu au biznisuri in Romania... Rasufleasca este vedeta in Romania cu pretentii de monegasca. Vedeti vreo diferenta? Pur si simplu, putin imi pasa de motivele pentru care aia au privit-o cu suspiciune. Nici nu-mi pasa.

P.S. Nu o cunosc foarte bine, dar ce-am vazut la ea chiar mi-a placut, asa ca v-o recomand pe  Poisoned Purple. Uneori adevarul doare, poate parea brutal... Depinde de fiecare cat duce, cat pricepe, ce doreste sa vada. Mie imi place ce spune ea, chiar daca nu imi convine [mai ales ca m-am simtit atinsa, dar nu ma simt ofensata]. Imi place la ea curajul de-a se exprima prin culoare, machiaj. E la inceput de drum, dar veti gasi la ea forta creatoare, inspiratie, lipsa complexelor. As spune ca ea spune "express yourself".

Un comentariu:

  1. ...Citeam eu cu interes articolul tău, când am ajuns la post scriptum şi mi-a sărit inima. Nu mă aşteptam la aşa un feedback, îţi mulţumesc foarte mult. You made my day.

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...