sâmbătă, 31 august 2013

La piata (criza de nervi si leac)

      Pen' că serviciul îmi mănâncă cea mai mare parte din timp, tre' să mă organizez cumva astfel încât să-mi rămână timp pentru copil, soț, treburi d-astea casnice, care treburi nu se fac singure (n-am nici menajeră și nici bucătăreasa - asta mă duce cu gândul că serviciul ăsta care mă ucide lent nu-mi aduce suficiente beneficii). Și iată-mă organizată cu zi de spălat, zi de călcat, de gătit, de draci și laci. Azi (adică sâmbătă dimineață) sunt programate târguielile prin piață. Îmi place să merg la piață, mai ales că-mi bucură ochiul grămăjoarele de legume, fructe și verdețuri colorate...

      Purcesei veselă la drum. Ajunsă în piață, nici n-am intrat bine în furnicarul ăla, iată-mă gata plină de nervi: toată lumea merge... că oile. Unul în dosul celuilalt, cu ochii beliți la tarabe și prețuri, în nici un caz la drum. Sigur, asta fac și eu, doar că-s c-un ochi la rată și unul la proștii care trec fără să se uite pe unde calcă... destul de greu să te deplasezi prin marea asta de zombi cu trăiști pline sau goale. Eh, nu-i bai, mă pocnește careva, dau și eu cu papornița...
      Numa' bine, mă opresc la o tarabă de unde iau niște fasole d-aia galbenă. Plătesc, primesc marfa într-o pungă d-aia transparentă, nu ies bine din văgăuna cu tarabe, că zbiară după mine o precupeață: domnița, nu vreți fasole? Nu, mulțumesc, fasole nu mai vreau. Zece pași mai încolo, alta zbiară după mine cu ofertă la fasole verde... WTF, ori sunt chioare, ori eu n-am fasole în punga aia. Ba, fasole am în pungă... Da' de ce dracu' cred astea că mai vreau fasole, trei kile o fi prea puțin? Câte tone de fasole tre' să am ca să mă lase în pace? Cumpăr la un moment dat și usuroi, se repetă povestea, hai coniță să îți dau usturoi. Nu merci, alta mă agață să-mi vândă usturoi. Cred că data viitoare o să-mi spânzur funia de usturoi după gât, așa poate mă întreabă cineva cu cât îl dau, nu mă mai întreabă dacă vreau să cumpăr.
      Mă opresc să iau vinete, cer și aici trei kile, mă întreabă ăla dacă nu vreau 5. Nene, dacă eram femeia-păianjen și mai aveam vreo șase mâini, clar luam... Da' ce, sunt scumpe? WTF, nene, ai consumat vinete halucinogene, e bun prețul, dar vreau numai 3 kile, alea două supliment merg singure la mine acasă, că dacă levitează vreau zece kile... Ba ți le cumpăr chiar pe toate, să coacă la ele bărbatu-meu, vecinii, mama, tot neamul... Nu, nici nu levitează, nici nu știu vinetele alea drumul către casa mea, am doar două mâini... Am rămas la cele trei kile.

      Mă opresc la altă tarabă de unde vreau să cumpăr ardei bulgărești (adică niște ardei neiuti, sau foarte puțin iuți). Cer ardeii, d-ăștia voiam un kil. Îmi place mie foarte mult gustul și aroma lor. Mă întreabă aia: da' niște ardei iute nu vreți? E clar, ori sunt dusă cu pluta, ori am o mutră indecisă, ori... Nu, nu vreau ardei iute. Da' nu-s foarte iuți, să știți... Bine, tot nu vreau...
      Termin târguielile, merg la brânzeturi. E o tanti de la care cumpăr brânză, primesc brânză, o plătesc, când să ies, toată lumea mă întreabă dacă vreau brânză. În ce dimensiune mă aflu, taman ce m-au văzut primind trei kile de brânză, ce-i face să creadă că mai vreau câteva tone?
      Plină de sarsanale și de nervi, dau să ies din piață... Domniță, linguri și spatule, 1 leu bucata, coniță, usturoi, vinete, gogoșari, câini, pisici, pătrunjel, maimuțe, chiparoase, crizanteme, chiloți, șosete, plasturi, brichete, oale, tigăi..

      Nu știu când am cumpărat un pahar plin cu zmeură, și iată-mă pe-o bancă, cu sarsanalele lângă mine, îndopându-mă cu zmeură. Sunt calmă... poate chiar zen. Dacă stau să mă gândesc, era bun și niște tarhon...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...