Zacusca

     Bine-a zis cine-a zis ca cine n-are de lucru isi face, si cand isi face... o face lata.
Iaca eu! Nu prea le am eu p-astea cu muraturile si conservele pentru iarna, nu pen' ca nu-mi plac, ori pen' ca n-am timp, caci timp imi dau eu peste cap programul daca-mi vine vreo idee creata si fixa...

     Si uite asa, intr-o buna zi, mai ieri-alaltaieri, mi s-a nazarit sa fac zacusca, si, dupa cum veti vedea, zacusca m-am facut. Il stiti p-ala de voia sa-mi dea cinci kile de vinete? Ei bine, m-am dus in piata si ala tot acolo era, cu tot cu super oferta lui la vinete si ardei si mama lui astazi si maine. Si daca tot era el acolo, si eu tot zacusca aveam in cap, am luat vinete. Multe. Si ardei. Si ceapa. Si niscaiva rosii, ca m-am gandit eu ca n-ar fi rau sa coc si d-astea, sa le jupoi si sa le arunc in zacusca (maaaare greseala: am asteptat o vesnicie sa "scada" in cuptor, insa ce gust au dat, ce aroma...)
     Nu mai spun cum le-am carat de mi s-au lungit mainile, important e ca am ajuns cu ele acas' si m-am pus pe copt. S-a incins aragazul, bucataria, cred ca a crescut cu cel putin doua grade temperatura in oras numa' de la cat am copt eu la balariile alea. Coptul a fost usor. Partea cu jupuitul a fost amuzanta. Pana cand m-am umplut de coji negre pe sub unghii pan' la cot. Paranteza: in tinerete am primit cadou un salau imens. Si daca tot l-am primit proaspat, aproape viu, zisei eu in mintea mea ca ar cam fi cazul sa-l prepar asa proaspat. Si ma pusei pe curatat monstrul. Si da-i si racaie. Sareau solzii aia pe faianta, pe gresie, pe mine, pe tavan... Dupa multa truda am reusit: pestele curat ca-n palma, bucataria mea mirosea ca o pescarie, eu aratam ca Ariel cu solzii nepieptanati...
     Bun... Nu bun, ca am racait dup-aia solzii lipiti pe te miri unde, de mi-au iesit ochii din cap a doua oara. Asa si cu balariile astea coapte. Pana le-am despielitat mi-am jurat de vreo saispe ori ca nu mai fac. Ma vazui cu toate alea curate, am facut ce-am facut si-am varat cratita in cuptor si-am zis ca f***** p-al de-o mai face, ca eu nu mai fac. A iesit un cratitoi cat toate zilele din care eu am mancat fix doua linguri, cat sa-mi autoevaluez isprava (n-a fost rea deloc, chiar buna), ca de la copt, jupuit, spalat, frecat, nu mai vreau sa vad zacusca.
***
     Dupa episodul cu "nu mai vreau", "nu-mi mai trebuie", "nu mai fac", "sa nu mai vad", m-am razgandit: am pus intr-un borcan o portie zdravana de zacusca sa-mi iau la scarbici "pachet". Frate, frigiderul nostru de la firma arata ca un sifonier: cand deschizi vezi numa H&M, Moschino, Benvenuti, Mango, Meli Melo, Il Passo, Stradivarius, un Ilotti ratacit, doar ca, spre deosebire de mall, aici miroase a ceapa, usturoi, chiftele... Da, bine, stiu, cam tot asa miroase si la mall Am vazut si Prada. A cui o fi fost, ca n-am vazut sa poarte cineva... In fine, printre toate astea a avut loc si borcanu' meu intr-o punga no name. Si a venit pauza de masa. Paine, am avut o pita taraneasca (p-asta am capatat-o de la o tanti care face paine, mi-a facut si mie turtita asta). Au dat navala nemancatele alea peste zacusca mea. Paine am zis ca nu le dau, pentru ca rar mai vad paine coapta chiar pe vatra, cu jar si tot tacamul... Dar nici c-am ramas cu burta lipita de sira spinarii, pentru ca nici zacusca n-am dat-o de pomana, am cerut la schimb, si-am capatat un coltuc de branza veche de capra (cam sarata pentru gustul meu, da' altfel nu tine), niste oua rascoapte si doua rosii. Bogdaproste, sa fie primit ca tare buna a fost branzica aia, mai ales ca era legata cu cheag. Data viitoare stiu lectia: ma duc la super, cumpar doua borcane de zacusca si iar imi schimb meniul.