Un om fara adapost - deznodamantul

     Va amintiti de "vecinul" de pripas?
     Ei bine, vecinii mei au considerat ca nu-i o idee rea sa-i permitem sa se adaposteasca in scara blocului, eventual sa se si despaducheze la spalator, si sa-l rugam sa pastreze curatenia si sa presteze ceva curatenie pe scara, si i-au facut astuia propunerea.
     Daca voi credeti ca a fost incantat, ori ca a acceptat voios, sunteti mai naivi decat subsemnata. Deci, cre' ca a ras ala si cu curu' cand s-a trezit cu crestinii veniti cu naframa in varf de bat si tratatul de pace la subtioara... Cand a auzit ca trebuie sa faca ceva, cum ar fi sa ia matura de coada si sa floshmoshtoceasca pardoseala cu mopul, a facut o reactie alergica severa. Nu stiu daca la notiunea de "curatenie", la munca, sau... dracu' sa-l ia. Ce comunisti, dom'le, sa punem sarmanul om sa munceasca, sa-l exploatam...

     Omul s-a simtit foarte ofensat ca i-a traznit cuiva prin cap ca el ar trebui sa faca ceva in schimbul faptului ca i se permite sa ocupe incaperea cu pricina. Cica toata lumea are dreptul la adapost, noi, astia de locuim in bloc avem case, el nu, asa ca-i a lui camera [dupa judecata lui, desigur, si si-o ia singur, nu tre' sa-i dam noi nimic], pentru ca noi nu o folosim, si poate dispune de ea dupa cum pofteste. Astia i-au zis ca ar putea sa incerce sa nu se [mai] usureze acolo [daca mai statea ala inca doua zile, cre' ca paraseam noi blocul din cauza duhorii], da' asta senin cica: pe mine nu ma deranjeaza, ca-i al meu. Bine, ce-i drept, omu' era de-o generozitate coplesitoare: nush ce naiba cocea acolo, ca pe langa duhoarea de rahat, impartea cu noi si aurolacul, ca te punea in cap cand intrai in bloc. Pana reuseam sa descui usa de la intrare, deja prindeam muste...
     Au incercat oamenii sa-l ia cu duhul blandetii, sa-i explice niste treburi, asta o tinea p-a lui, ca noi o ducem prea bine si el sta pe strazi, ca suntem niste ticalosi fara suflet si alte vrajeli d-astea. Cum nici vecinii nu se lasau mai prejos, o tineau pe-a lor, a inceput boschetarul cu povesti lacrimogene, ca nu stie nimeni care-i drama vietii lui si de ce-a ajuns sa traiasca pe strada.
     Cum nu parea sa fi impresionat pe cineva [si a realizat si el treaba asta], si-a schimbat tactica, ca se taie pe burta, ca face, ca drege, sade-n cur si merge, ca le arata niste parti din trup pe care numa' barza le-a mai vazut, a inceput sa faca istericale, sa ameninte, sa injure si atunci s-au iritat maxim si vecinii mei si l-au luat p-asta pe sus si l-au dat afara. Vreo doua zile i-a urmarit asta pe strada, i-a blestemat, mascarit, de s-au speriat astia de cate-au auzit iesind din gura lui. In final, pentru ca tot dadea tarcoale blocului, si a fost destul de convingator atunci cand a amenintat ca haleste pisicile din gradina blocului si intentioneaza sa mai faca si-alte chestii cam la fel de sadice, s-au convins astia ca nu e nici normal la cap, nici pasnic si l-au convins sa plece.
        Ei zic ca l-au amenintat ca o sa cheme politia, eu zic ca nu se speria asta de un biet politist. Cred ca s-a speriat de vecinul de la doi, un nene cam cat bradul, cu un licar de canibal in priviri, si o palma cam cat vasla, o voce duioasa ca un raget de leu... Bine, vecinu' asta chiar e pasnic, dar infatisarea nu lasa sa se ghiceasca treaba asta. Adica daca omul asta ar spune ca la micul dejun consuma un urs si sase oua de strut, cu strut cu tot, il crezi fara sa clipesti si te-ai mira sa auzi ca este vegetarian...
     Mnoh, cam asta fuse povestea cu boschetarul...