vineri, 16 mai 2014

Cafeaua pe terasă...

      Când m-am mutat, o dată cu mobile, covoare, oale și crătiți, televizor, porțelanurile de la mama, paharele de la tanti cutărița, tablourile de la bunica, iile de la mamaie, acvariile cu pești, copil, tasu la copil, jucării, cărți, n-am uitat să-mi iau și visele. Unul era să scap de hoarda de pisici cărora nu le mai ajungea grădina, cvartalul, cartierul (v-am povestit despre împielițatul care s-a cățărat pan' la mine în balcon, mi-a invadat sufrageria, mi-a pișat fotelul și voia să-mi și coțăie pisica?), altul era să scap de babe, și mai aveam unul... Bine, de fapt, sunt mult mai multe, dar momentan le dezvălui numa' p-astea...




În realitate clanul de tâlhari 
numără foarte multe capete...
Aceștia sunt doar i capi..
      Ăla cu babele s-a îndeplinit. Parțial. Acu' depinde cum privesc problema, pentru că la fel de bine aș putea spune că nu s-a ~, dar nici așa n-ar fi chiar corect. Parțial îndeplinit e verdictul, și așa rămâne, deși acu' că s-a îndeplinit parțial dorința mea, tot nu-s mulțumită de rezultat, că parcă duc dorul babelor curioase (smochina cu potaia stafidită, nebuna de la trei, păstorița pisicilor din cartier și tot restul găștii).
      Ajung la visul cu cafeaua de duminică dimineață și canasta cu vecinii mei la măsuța din grădină. Păi... eșec total cu visul ăsta, mai ales că se-mpletește cu ăla cu pisicile care nu s-a îndeplinit deloc. Întâi pentru că-ntr-un fel îmi aminteam eu grădina, și-ntr-un alt fel arată ea în zilele noastre, iar băncuțele nu mai sunt! Cineva a vandalizat băncile, și altcineva a ocupat abuziv grădina, și masa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...