Sondajele si chestionarele vietii...

Asa-i ies ochii la melc...

     Acu' vreo lună m-am trezit că sună cineva la ușă. Da' chiar m-am trezit din visare, pentru că tot eu (cine altcineva paradește chestii la mine acas' afar' de mine?), am stricat soneria. E suficient să sufli spre ea și-ncepe să bâzâie de nu se mai oprește decât dacă-i dai un pumn.

     Eh, acu' imaginați-vă cum făcea aia ca toți dracii cu bâzâitul ei de barcă cu motor, eu de dincolo de ușă zbierând din toți bojocii "cineeee eeee?", în încercarea de-a acoperi bâzâitul ăla drăcesc, alea de afară zbierând ce dracu' or fi zbierat, că eu nu le-am auzit din cauza... bâzâitului drăcesc. Pân' la urmă m-am hotărât să deschid. În fața ușii, fâstâcite și roșii ca niște mere pârguite, stăteau două fătuci cu câte-un clipboard înțepenit în mâini. S-au scuzat că mi-au paradit soneria, eu le-am scuzat în timp ce linișteam soneria cu un papuc, da' nu le-am spus că era gata paradită, și le-am întrebat ce vânt le-aduce. Inutilă întrebarea, era doar așa, de formă, să sparg gheața, nu de alta, pentru căci ele amuțiseră, iar eu deja le văzusem ecusoanele pe care scria "voluntar Icsulica" da' nu mai țin minte dacă la primăria sectorului 6 sau "voluntar la partidul P.L.M." ... În fine, puțin importă... Da' erau drăgălașe, îmbrăcate frumos, țesălate și politicose, chiar știau să vorbească, așa că nu le-am făcut vânt și am avut răbdarea să le răspund la întrebări, chit că nici nu știu care dracu' mai e primarul din ograda mea, ori cu ce se ocupă...

     Și dacă tot ziceam de sondaje, de câteva luni mă tot sună diverși, ba pe mobil, ba pe fix, și mă roagă să am plăcerea și răbdarea să le răspund la câte un chestionar. Bine că s-au mai deșteptat și nu mai întreabă dacă vreau, mă roagă să vreau. În general, dacă am timp și n-am altă treabă, răspund cu plăcere, pen' că omu' ăla nu s-a înscris degeaba la x firmă ca operator sondaje, vrea și el să facă un ban... Acu', toți zic "câteva minute" și dacă-i întrebi cam câte-s alea câteva, îți zic 5 sau 7. Neah, nici pomeneală, minim 20... până citește întrebarea, până-ți recită posibilele răspunsuri, ba nu pricepi și-i zici să repete... clar sari de trei ori alea 5-7 minute... ba eu mai am chef să aflu și de unde-mi știe numele și numărul de telefon, și uite-așa lungesc apelul.

     O colegă care n-are de lucru, zice că știe ea un sondator d-asta, să-mi fac cont, că-mi trimit ăia chestionare, eu le completez, ei îmi dau niște puncte, care puncte se transformă la un moment dat în bani, și când fac o sumă rotundă (parcă 1000 de puncte?), pot să încep să retrag... și cine dă fuguța și-și face cont? Iaca eu, zuzi, iaca eu. Decât că nu mă băgau ăia în seamă deloc.
     La un moment dat, taman când mă gândeam să șterg eu frumos contul și să mă dezabonez, încep să-mi trimită sondaje. Cine dădea din coadă de fericire? Eu, zuzi, eu... vreo două sondaje îmi aduc maximul de puncte în cont, fac repede socoteala... o sută și ceva de puncte d-alea, adunate cu greu în vreo șase luni. Dup-aia pauză, iar nimic. După un timp, iar vin, cam din joi în Paști, da' mai vin. Acu' iar mi-au venit bâzdâcii, că de câteva sondaje bune încoa', iau numa' punctaj minim că cică nu mă încadrez în profilul de consumator pe care-l caută ei. Acu' stau și io și mă gândesc că odată ce-ai răspuns la un chestionar, ai un profil, ei pot întoarce chestionarul ăla în z moduri, și tot îl pot folosi, fie pentru clientul care l-a comandat intial, fie pentru altul, și tot s-au scos și-și scot mulți bani, iar eu mă aleg cu ochii de la melc și timp pierdut, să nu mai zic că și ăștia zic că nu-ți răpesc mai mult de 10 minute din prețiosul tău timp... pe dracu' 10 minute!
     Și dacă tot îi boscorodesc p-ăștia, o să boscorodesc și angajatorii vieții: când îmi mai vine mie bâzdâcu', mai bag și eu cv-uri pe ici, pe colo. Sigur că posturile pe care le vizez au interviu on-line, apoi telefonic, apoi mă mai freacă și cu câte unul în engleză, ț testări, după care lula, nici un semn. Cică în z zile vă vom comunica decizia noastră. Și liniște. Cât de într-un fel să fie să nu dea verdictul? Dacă tot ți-ai pierdut timp cu mine, ai văzut că-s candidat serios și mi-am pierdut și eu timpul cu tine, când și cât ai vrut tu , mi-ai cerut mail, număr de telefon, numărul de la pantofi, de ce mă-ta nu te deranjezi să dai un mail, care-i chiar gratis, dacă nu un sms, că zici că un telefon costă prea mult și n-ai timp și chef să-mi zici că ai găsit un tolomac sau că nu-s ce căutați voi? Mi se pare că-i cam de porc. Și culmea, d-astea fac scorțoși d-ăștia care cică cel mai de preț bun al companiei lor sunt oamenii, pe care-i tratează cu tot respectul... Sau poate tre' să mă țin eu de capul lor și să-i sun? Eh, n-aș face-o.

Pistă pentru bicicliști...