vineri, 17 iulie 2015

Vise de dor de duca...

      Nu-i rău, nu-i rău... a venit concediul, mi-am făcut bagajele încă de marți, iar acu' n-aștept decât să se facă mâine și să plec la mare. Bine, marea din mintea mea nu seamănă cu marea la care merg. Visez la hoinăreală pe plajă, cu nădragii suflecați, la gâdilat nisipul în căutare de scoici frumoase, să am și undița pe umăr (mă fac și io că prind pește și când mă plictisesc, chiar prind un  pui de somn la umbra unei tufe de ce dracu' o crește p-acolo). Un soi de farniente, decât că pe răcoare. Decât că nu-i plaja din laguna albastră, arde soarele, vine porumbielu', nămolu', punga cu scoici și ce dracu' o mai fi de vânzare, te mai calcă unu' pe cap, sau îți lovește altu' șezlongul, te mai trozneste o minge peste ochi, urlă maneaua sau îți gâdilă nasul vreun miros respingător de ulei rânced cu vagă aromă de pește ori gogoși. Dar, zic eu, că respectând orele care este, va fi și pentru mine o experiență plăcută. Oricum, întotdeauna am ignorat aspectele astea triste și mi-am văzut de ale mele...
 
 Dacă în anii anteriori am stat "în gazdă" (aceeasi de vreo șapte ani), anul ăsta am ales un hotel. Am inima cât un purice, pen' că hotelul ăla e cam de patru ori peste prețul gazdei și aș fi mai mult decât dezamăgită dacă p-afară-i vopsit gardul..

     Gazda era la treij de minute de mers pe jos de plajă, hotelul este... pe plajă. Bun, ne-am scutit de drum și înghesuială, am scăpat de cozile de la trecerile de pietoni...
     Gazda noastră avea și un mic restaurant, unde obișnuiam să mâncăm zilnic, și ne punea la dispoziție o bucătărie de vară unde mai puteam găti ori comanda câte ceva ce nu se găsea în meniu. Mâncarea lor era... proaspătă, gătită sub ochii noștri, era chiar comod.
     Căsuța gazdei se pierdea pe undeva pe la marginea stațiunii, până ajungeai la ei admirai grădinile altora, case și trecători. Era o plimbare plăcută, însă... lungă. Mie-mi place să mă plimb, decât că nu atunci când soarele începe să dogorească, și nu îmi place nici vânzoleala, aglomerația, urăsc din tot sufletul meu cozile, iar acolo erau cozi peste tot: coadă la înghețată, la farmacie, la trecerea de pietoni, la pepeni, la hârtie inginerică, la... dracu'.
 Camerele erau răcoroase, dormeai neîntors, un somn odihnitor în țârâit de greieri (cui îi place) și miros de trandafiri și micșunele. Sigur, asta numai după o inspecție riguroasă: mai găseai o lăcustă, un păianjen, o broscuță...

     Acu' am ales un hotel, căci nu vreau să mor chiar proastă de tot: n-am mai stat într-un hotel în concediu de vreo doi ani, când am fost într-un team building, decât că, nefiind pe banii mei, n-am avut grija asta. A costurilor, zic. Bine, ulterior am făcut o scurtă cercetare și-am constatat că oricum, acel hotel ar fi fost exclus pentru că nu se poate ajunge acolo decât cu mașina personală, ori noi suntem pietoni, și este fooooarte scump hotelul ăla. Am fost mai mult decât mulțumită de ședere, condiții, mâncare, încât am decis că anul acesta să încercăm și varianta asta, cu hotelul, așa că am cercetat booking, și-am găsit unul care să ne fie accesibil și să îndeplinească acele criterii de confort pe care gadza noastră nu le putea oferi.
 
     Cu ani în urmă, am trădat gazda alegând o pensiune recomandată de-o cunoștință, și am regretat: camerele rezervate nu erau cele alese de noi (am fost asigurați că pe acelea le vom primi), nu aveau aer condiționat (camerele pe care le-am primit n-aveau, că de plătit ne băgaseră la plată, însă am refuzat să plătesc), iar ce-i mai important, băile... erau două săli de baie la șase camere, și-am avut ghinionul să se cazeze în același timp niște grupuri uriașe, foarte gălăgioase... N-are rost să spun cât stăteam la coadă la budă. Nu mai repet isprava asta, neam! În camere mobilierul era mai mult decât uzat, la modul că dacă deschideai ușa greșită, se prăbușea dulapul, praful nu mai era șters de o sută de ani, nici poveste de lenjerii schimbate, păturile... trebuia să fii chiar curajos să le atingi. Am reclamat chestiile astea "gazdei", însă, pentru că nu aveam unde să mai găsim cazare, am stat acolo două nopți, după care am plecat în altă parte. No way în hell, nu mai fac asta altă dată. Adică să merg undeva unde nu cunosc. Pur și simplu, nu vreau să-mi stric vacanța.

     Aș vrea să călătoresc cu un bagaj mic, ușor... Să vedem dacă o să mă descurc cu treaba asta, având în vedere că musiu Bâzdâc are planuri secrete: cred că vrea să-și deschidă un parc de distracții, iar după cum văd eu "grămăjoara" aia de după canapea (cică a ascuns-o), îl bănuiesc că ar vrea și-un cazinou clandestin. Numa' așa, la prima vedere am reperat niște cozi de palete de badminton, ping-pong, Monopoly, două pachete de cărți de joc, niște chestii d-alea de scuba, o barcă gonflabilă, două saltele, tablele, un rummy... și mai departe nu mă mai uit, căci nu prea-mi dau seama în ce mașină-vagon-de-marfă vrea el să le îndese.
     Anul ăsta nu vreau zdrăngănele, nici vorbă de farduri, juma' de șifonier șamd. Un necesar de produse pentru igiena personală, cremele pentru plajă și ceva paracetamoale, anticufuristice, antihistaminice etc.

2 comentarii:

  1. Eu am fost anul trecut la hotel la Mamaia si a fost relativ ok, era langa plaja, cam inghesuita camera, renovata dupa vremea lui Ceasca dar mergea....numai ca inghesuiala de pe plaja m-a facut sa iau hotararea sa fac "si pe dracu in patru" numai sa nu imi mai petrec vreun sejur pe litoralul romanesc...2 zile de weekend- da...dar un intreg sejur de stat fund in fund cu aglomeratie, mizerie si galagie...nu prea...asa ca am fost la greci...Thassos, 10 ore de condus, plaje pustii sau aglomerate..dupa preferinte...am fost cu un cuplu si am impartit cheltuielile de transport...in rest...aceleasi costuri ca in Romania dar liniste, frumusete...Astept postarea de dupa! Concediu placut! :*

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...