luni, 21 septembrie 2015

Diverse despre bazdaci si bazdaganii...

     Când citeam în anunțurile imobiliare "locuință/ imobil situat(ă) în zonă liniștită, cu verdeață" nu-mi venea alta-n minte decât bancu' vechi. Nici acu' n-am depășit etapa în care mă umflă râsul... decât că acu' locuiesc într-o zonă apropiată de-o altă zonă liniștită și cu verdeață, care însă, chiar nu este cimitir, dar nici peisajul ăla idilic, cu flori pentru orice sezon: zambile, micșunele, hortensii, lilieci, narcise, ferigi, cactuși, lalele... belele. Mai ales! Nu c-aș avea o problemă cu cimitirele, dar... verdeața chiar îmi provoacă probleme.

 
     Pe la începuturile mele în zona din apropierea zonei, eram foarte bucuroasă când îmi dădeau binețe melci, buburuze, vaca-domnului (nu este vorba despre colega mea simpatică, n-ați fost atenți la povestirile mele, aia era adormirea...) și alte vietăți colorate. Adică... era un real progres. Dacă de unde am plecat vedeam numa' gândaci d-ăia neam cu The Highlander, fabuloși urmași ai supraviețuitorilor nuclearei (dacă nu chiar ăia, în persoană chitină), aici vedeam buburuze, fluturi de noapte, de zi, libelule, lăcuste, mormoloci... și-am cam rupt-o-n fericire când m-au invadat bâzdâgănii d-alea verzi pe care-i mai bine să le lași în pace decât să le lipești un ziar peste carcasă. Nu de alta, da-s alea care-ți cârmesc nasul din loc după ce fac poc. Ele, nu eu... Așadar, purtându-le eu un respect deosebit, nu mi-am făcut [mai multe] păcate și le-am lăsat în treaba lor, însă am montat plase dese cam peste tot. Ba, am recurs și la metode naturale de îndepărtare a inamicului. Am citit io pe nu mai știu unde (carte împrumutată de la o amică cu acces la o bibliotecă vastă, tematică), că bâzdâgania părăsește arealul dacă se găsesc în zonă, din abundență (cu mai puțin nu funcționează), niște bălării care conțin nu știu ce ulei volatil. Iaca io, cu ghivece peste tot, pline cu bogate tufe. Io strănutam și-mi curgeau mucii, bâzdâgania... rece și nesimțitoare. D-aia zic că uneori ignorance is bliss.
   
     Vezi, fericiți cei săraci cu duhul... Probabil dacă ar fi știut că tre' să o deranjeze bălăria aia, ar fi trăit foarte stresată cu gândul că tre' s-o ocolească, și ar fi murit până la urmă, așa, în ignoranța ei, patrula nestingherită prin stufăriș... ca Vodă prin lobodă.
     M-am obișnuit: an de an le găsesc prin casă, mă fac că nu le văd și... gata. Un bobârnac, nu violent, unul milos, duios ca o mângâiere, părintesc... da' cu sete: te-ai chinuit mult să escaladezi perdeaua?! I-a d-aci, 'tu-ți neamu' și soarili și căpisterea mă-tii! Jart! Zduf!
 
     Episodul "Greierii" nu merită menționat. Nimic spectaculos, mai ales că nu mă deranjează, oi fi cu bâzdâc, da' pot să dorm foarte bine și-n plin concert. Ar fi de menționat un eveniment - e puțin cam prea exagerat termenul, da' să zicem că dacă n-aș exagera nițel, n-aș prea avea ce povesti - când s-a trezit unu' să-mi facă serenade.
     Așa zic eu, da' dracu' știe cărei buburuze îi cânta urechistul ăla, și nu era sub balcon, ci chiar la mine-n hol. Da' ce acustică, frate! Mai ales în fața băii. Dacă-i ușa deschisă, vasul de veceu oferă așa o sonorizare... L-am implorat să tacă (pe greier), am trântit, pufnit, bufnit, am irosit toate parfumurile din casă (n-aveam spray anti-gândaci, că zău că mi-aș mai fi făcut păcate)! Bine, primul parfum pe care-am pus mâna era unul de-al lu' musiu Bâzdâc. Doar nu era să iau unu' d-al meu, ha?! Oricum nu-mi plăcea! Pe urmă, după ce-am făcut baltă pe gresie și aproape-am căzut în cur, mi-am dat seama că l-am terminat, ăla se evaporase și solistul e deja vedetă, am trecut la ale mele. Dureros, da' nu prea: aveam și eu câteva primite care nu-mi gâdilau prea plăcut olfactivu'.
     Nada! Niente! Imun! Cre' că era mutant, că io eram deja anesteziată, și-o bășină era parfum pe lângă carcaletele ăla pe care l-am făcut în hol. Nu știu ce s-a întâmplat, dar a tăcut primadonul. Probabil a cedat aleasa inimii lui, sau l-a împușcat tacsu lu' aia.  Sau l-a dat la  păsări...

     Un scurt episod cu păienjeni a urmat. Nu intrăm în amănunte, abia am depășit trauma. Sunt foarte mulți. Mici, mari mijlocii, cu picioare scurte, lungi, rotunzi, ovali, cilindrici. Culori? Verzi, galbeni, uni...
 
     Fluturi de noapte am zis? Am zis, cred... da' ăia-s mai ușor de reperat: îi văd pe plasă, îi gonesc. Ia fâlfâie, bă, d-acilea!
 
     Căi de acces? Nelimitate! Inclusiv burlanul de la hotă, aerisirea de la cămară... Ori suntem golani și folosim chestii eficiente (ba chiar deloc eficiente, poa' să zică reclama și eticheta contrariul, da' eu m-am convins cum stă treaba), ori folosim chestii environmental friendly, costisitoare și ineficiente, dar învățăm să... coabităm (citat dintr-un clasic în viață).

     Buun, am încercat și curse, și otrăvuri, am dat drumul la papagali (și p-ăia îi doare fix în târtiță: dacă nu-i mei, nu le pasă), am o armată de plante carnivore... ba chiar am recurs la demonstrații pline de cruzime: l-am depășit pe Henriccelsadic atunci când am prins un țânțar și i-am dat drumul în acvariul plin de răpitori! Măcel! Pe dracu': cre' că erau și ăia ghiftuiți cu tetra discus...

 ***
 
     Mi-am cumpărat o lămpuță d-aia pentru aromoterapie (omoară plămânii cu falsuleiurile alea volatile)... ieftină, ținți lei, și-un flacon de esență de extract de flori de tei. Fără un scop anume, doar pentru zenificare personală... că-mi era mie dor de teii înfloriți... Pe care-am dat o poală de bani, că cică bio, d-alea... Hehehe... să nu fiu spoiler...
 
     Instalat dispozitivul, făcut plinul la dispozitiv, fueled up and lighted, și-n cinci minute puțea toată sufrageria a raid. A murit și musca care-a supraviețuit iernii trecute între geamurile de la dormitor. Eu sunt zen, dar puțin cam tristă pentru că nu mai am cum să-mi omor timpul atunci când n-am chef să fac alte chestii pe care-ar trebui să le fac și nu-mi găsesc o scuză bună, cum ar fi...

5 comentarii:

  1. Pfff...stiu cum e asta cu insectele...eu nu stau intr-o zona din apropierea zonei...ci stau la marginea orasului in apropierea campului...eh...imagineaza-ti ce "greieri" am eu...si nu ma culc pana nu le vad pe toate iesite din casa ...sau cazute la datorie dupa caz...:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Macar ai parte de-o priveliste interesanta (nu c-ar fi o consolare) ?

      Ștergere
  2. tre' sa cumpar si eu o scula d-asta. La cat drag am de bazdaganii...

    RăspundețiȘtergere
  3. acu stau la etajul 5. Nu misca nicio musca, doar niste betivance cand am aruncat visinele la compostul de pe balcon.
    Dar colocatarul vrea sa ne mutam la casa....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numarul insectelor invadatoare este direct proportional cu volumul de plante din gradina/ curte...

      Ștergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...