luni, 27 noiembrie 2017

Surubelnita

O plăcere să merg la cumpărături, o plăcere! Cred că sunt și puțin masochistă din punctul ăsta de vedere, pentru că tot acolo merg la cumpărături cu toate că mi se întâmplă tot felul de minuni. Iată-mă și de data asta cu listuța-n buzunar, după târguieli în magazinul vieții.  20 de minute și aveam întreaga listă înșirată pe bandă la casa de marcat. Dacă vă spun și că mi-a trecut prin cap că-i prea frumos să se termine repede și fără incidente, nu mă credeți, așa că nu spun treaba asta, deși exact așa s-a întâmplat. Iată-mă, deci, doborând recordul de viteză și puțin cam prea încântată de mersul lucrurilor, cu doar trei persoane în fața mea la coadă.
În trei minute, prima pleacă fericită cu bonul și cumpărăturile. Următorul, un domn a cărui aroganță m-a indispus, avea un munte de cumpărături înșirate de-a valma pe bandă. Văzând grămada ăstuia și privind la cele câteva obiecte de pe lista mea (pe cuvânt că n-am luat nimic extra), mă întrebam dacă s-a anunțat iminentul sfârșit al lumii, iar eu sunt defazată, insa, in timp ce-mi butonam fluxul de știri de pe telefon, am băgat de seamă că durează cam mult șederea mea și cam bat pasul pe loc. Cre' că trei sferturi dintre produsele ăluia erau fără coduri. Casiera suna prin tot magazinul după câte un angajat de pe x raion să-i dea codul cărui produs. După 15 minute, m-am gândit să mă mut la altă casă, însă, ghinion: toate erau deja aglomerate. Am rămas pe loc, plus că, afar' de domnul înalt, mai era doar o persoană în fața mea, care nici ea nu știa că vine sfârșitul lumii, n-avea prea multe obiecte, însă avea un copil teribil de plictisit, ceea ce era de înțeles. Finalul, ultimul produs al domnului, trecuseră 25 de minute. Nu se poate închide bonul, este chemat un angajat de la raion care nu recunoaște produsul, pleacă să îl caute pe raion  (de fapt, cred ca pe Pluto). Se întoarce victorios, decât că omu' decide să renunțe la produs, așa d-al dracu' că a durat prea mult și mai și începe o polemică cu angajații, cerșind aprobare de la noi, restul cozii. Ăla a fost momentul în care am văzut care-i produsul: o șurubelniță. Răbdarea mea n-ajunsese încă la capăt, însă am  uitat că am 1,60m, că ăla are 2 m fără ciuf, și i-am zis vreo două despre șurubelnița aia și asemănarea  cu un supozitor și câteva alte chestii, destul de tehnice. Precizez faptul că am fost extrem de politicoasă și, aș adăuga, chiar protocolară, nu am insultat, nu am ridicat tonul... Probabil că aș putea fi un bun agent de vânzări, din moment ce-a luat șurubelnița și n-a mai ciripit nimic, iar la plecare a salutat  casiera, dar și pe mine. Sunt convinsa că nu "la revedere" a vrut să spună, însă prea puțin importă. Deci, pleacă ăla nebătut cu șurubelnița, începe doamna cu copilul obosit. Pe mine mă dureau deja călcâiele. Se defectează scannerul vieții și casiera tastează toate codurile. Greșește câte-o cifră și o ia de la capăt, cu răbdare și perseverență. Într-un târziu reușește să închidă bonul și doamna mea nu are bani de ajuns. Vrea să meargă la mașină,  că mai are ceva bani, apoi vrea să renunțe la un produs, iar casiera îi zice că nu se mai poate, trebuie anulat tot bonul. Era deja rândul meu, mai trecuseră încă 20 de minute, îmi trecuse ora de lecturi suplimentare, s-a sus dracului programul meu din seara aia... Nu am mai rezistat, am întrebat cât îi lipsește numai sa o văd plecată și p-asta. I-am dat opt lei numa' s-o văd dracului și plecată. S-a scuzat, dar a acceptat. Probabil că n-am stofa de agent de vânzări... Surpriză, că doamna m-a așteptat la ieșire sa îmi returneze cei opt lei.

2 comentarii:

  1. :)) Cele mai probleme legate de cozi le am la Lidl, aia imi pun rabdarea la incercare, dar nici cu celelalte magazine nu imi e rusine...de oameni ce sa mai zic...din fericire foarte rar ma grabesc asa ca ma amuz...:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine Cora e iadul. de fiecare data zic ca nu mai calc p-acolo, dar nu ma invat minte :))

      Ștergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...